Incluzând toate cele trei cicluri de învățământ – Licență, Master și Doctorat – Facultatea de Teatru se implică prin proiectele sale de amvergură în viața comunității și stabilește legături cu mediul internațional prin parteneriatele create și prin proiectele sale de cercetare.

Gândindu-ne la trecut, avem în memorie primul spectacol în limba română (1816) şi prima şcoală de muzică şi declamaţie (1836) care au fiinţat prin contribuţia exemplară a lui Gheorghe Asachi.

Ne gândim, de asemenea, la mari nume ca Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi mulţi alţii care au urmat, nume legate pentru totdeauna de istoria şi destinul teatrului românesc, de tot ceea ce a însemnat înflorire a artei scenice naţionale în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

Prestigiul celor patru instituţii profesioniste de spectacole şi concerte de la Iaşi – Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”, Filarmonica “Moldova”, Opera română, şi Teatrul teatru pentru copii şi tineret “Luceafărul” – a energizat interesul pentru cultură a unei largi categorii de public, şcolii superioare de artă revenindu-i misiunea de a pregăti, astăzi, noi generaţii de specialişti, care să ducă mai departe renumele unei valoroase tradiţii, printr-un impact viu, autentic, cu modernitatea timpului nostru, cu problematica şi aspiraţiile omului contemporan.

Aşadar, în cazul nostru, pe băncile şcolii academice se pregătesc şi se formează actori profesionişti, pedagogi pe tărâmul educaţiei teatrale, esteticii şi teoriei artei spectacolului, practicieni şi manageri ai artei scenice, specialişti de care societatea are mare nevoie.

The post Facultatea de Teatru din Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Învăţământul ieşean de artă îşi semnalează apariţia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când autorităţile au simţit nevoia imperioasă a iniţierii unui asemenea proces. Iniţiativa a aparţinut lui Mihail Kogălniceanu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice din Moldova.

Într-un raport adresat autorităţilor din acea vreme, el definea rolul artelor în formaţia şi educaţia unei naţiuni: „artele nu pot progresa decât când sunt deopotrivă protejate şi încurajate de governăminte”.

La 1 octombrie 1860, primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, semna decretul de înfiinţare a primei şcoli de învăţământ superior din Ţările Române – Şcoala de Muzică şi Declamaţiune de la Iaşi. 26 de zile mai târziu, iau fiinţă Şcoala de sculptură şi pictură şi Muzeul Naţional de Pictură.

Pe 6 octombrie 1864, tot Cuza aprobă Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune , ce se compunea din două şcoli, una la Iaşi şi alta la Bucureşti. Pe 23 octombrie al aceluiaşi an, se aprobă Regulamentul pentru Şcoalele naţionale de Arte Frumoase, secţiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură şi arta grădinilor, revizuit ulterior în 1869 şi 1883.

Primele Regulamente au fost îmbunătăţite constant, aria de studii diversificându-se consistent în decursul anilor. În acest sens, anul 1907 marchează o dată importantă, în acest an înfiinţându-se şi secţia de teoria muzicii, alături de cele de canto, instrumente şi artă dramatică.

Concertele de muzică de cameră, spectacolele de teatru, ca şi microstagiunile orchestrei simfonice, numărul lor, dar mai ales calitatea lor, probată de repertoriul aprobat, demonstrează că şi Conservatorul din Iaşi ajunsese la maturitate.

Între 1917-1918, George Enescu, personalitate de prim rang în lumea muzicală naţională şi internaţională, reuneşte sub bagheta sa, în cadrul unei orchestre simfonice de o excepţională valoare, muzicienii recunoscuţi ai Iaşului, în mare parte profesionişti ai Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune, a cărui conducere onorifică o acceptă.

În anul 1931 , Conservatorul şi Şcoala de Arte Frumoase sunt ridicate la rangul de Academie printr-un decret al lui Nicolae Iorga. În acelaşi an, George Enescu acceptă propunerea ca Academia de Muzică şi Artă dramatică din Iaşi să-i poarte numele şi este numit, la iniţiativa corpului profesoral, rector de onoare pe viaţă.

În 1948, reforma învăţământului uneşte instituţiile de învăţământ artistic sub o singură cupolă, a Institutului de Artă, care, la Iaşi, cuprindea facultăţile de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Perioada 1950-1960 a marcat negativ dezvoltarea firească a învăţământului artistic ieşean, prin reorganizări instituţionale greşit direcţionate, despărţind domeniile artelor, evoluţiile lor ulterioare fiind diferite.

Conservatorul de Muzică, ce se reînfiinţează în anul 1960, devine însă, încetul cu încetul, un pol important în viaţa artistică. În 1977, se includ Artele Plastice în structura Conservatorului, iar între anii 1990 -1991, Teatrul. Anul 1992 reuneşte cele trei domenii ale artei sub titulatura de Academia de Arte „George Enescu”.

Transformările produse după 1989 în România au determinat o regândire şi restructurare a învăţământului artistic, centrul cultural ieşean începând să-şi redobândească prestigiul.

În 1997, instituţia, printr-o hotărâre a Guvernului României, primeşte numele de Universitatea de Arte „George Enescu” şi cuprinde: Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru, Facultatea de Interpretare muzicală şi Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design.

Din anul universitar 2002-2003 a fost infiintat prin O.M. nr. 4861 din 11 nov. 2002, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.

Facultăți

• Facultatea de Interpretare, Compozitie si Studii Muzicale Teoretice din Iași
• Facultatea de Teatru din Iași
• Facultatea de Arte Vizuale și Design din Iași

Date de contact

Adresa: Iaşi, Str. Cuza Vodă nr.29 (Casa Balş), 700040
Tel. Rectorat: +40 232 212549
Fax: 0232 212551
email: rectorat@arteiasi.ro

Program Audienţe:

Luni-Marţi, Orele 12-13; programarile se fac prin telefon sau prin email, cu cel putin 3 zile inainte de data audientei, completand urmatorul formular.

The post Universitatea de Arte ,,George Enescu” Iaşi appeared first on Cultura in Iasi.

Unul dintre cele mai vechi asezaminte de invatamant superior din tara noastra, a fost fondat in 1879, ca Facultate de Medicina, fiind ulterior asociat cu alte doua institutii ce completeaza aria pregatirii medicale – Facultatea de Farmacie si Facultatea de Medicina Dentara.

In anul 1991, institutului i se confera statutul de Universitate, primind numele celebrului reprezentant al Scolii de Anatomie Functionala Iasi, Grigore. T. Popa . Ulterior este inclusa si Facultatea de Bioinginerie Medicala, singura de acest fel din Romania. Universitatea se mandreste astazi cu un valoros corp profesoral precum si cu o baza materiala si tehnica modernizata, adecvata desfasurarii procesului didactic si activitatii de cercetare stiintifica.

Infiintata odata cu Universitatea din Iasi, activitatea Facultatii de Medicina debuteaza la 1 decembrie 1879 , datorita prezentei in Guvern a lui M. Kogalniceanu si N. Kretzulescu, precum si penuriei de cadre medicale dupa razboiul de independenta din 1877.

De-a lungul timpului, mari personalitati au marcat activitatea Universitatii de Medicina: Grigore T. Popa, Leon Scully, Petru Poni, C.I. Parhon, Aristide Peride, Ion Ciure, Ludovic Russ, Ernest Juvara, C. Proca, N. Leon, V. Sion, Fr. Reiner, E. Riegler, Al. Slatineanu, I. Tanasescu, A. Tupa, V. Rascanu, L. Baliff, J. Nitulescu, O. Franche, Vl. Butureanu, P. Vancea si altii.

Universitatea isi asuma ca roluri fundamentale formarea si perfectionarea absolventilor si specialistilor in medicina, medicina-dentara, farmacie, bioinginerie si asistenta de sanatate, crearea, tezaurizarea si difuzarea valorilor stiintelor bio – medicale si afirmarea lor in circuitul european si mondial, ameliorarea continua a activitatilor si performantelor sistemului national de sanatate publica, cultivarea traditiei gandirii libere si a democratiei academice, a deontologiei si bioeticii, in spiritul recunoasterii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a principiului suprematiei legii;

UMF Iasi indeplineste aceste misiuni prin urmatoarele obiective :

• formarea de specialisti cu pregatire superioara, performanti in raport cu nivelul national si international
• actualizarea si perfectionarea continua a pregatirii specialistilor, prin diferite forme de invatamânt postuniversitar;
• managementul calitatii serviciilor educationale de formare initiala si continua oferite de universitate;
• optimizarea activitatilor de cercetare stiintifica fundamentala si aplicata, pentru ridicarea nivelului calitativ, cresterea competitivitatii si afirmarii performantelor scolii medicale iesene si pentru imbunatatirea continua a asistentei medicale;
• promovarea relatiilor de cooperare internationala si integrarea in sistemul european de invatamant medical, prin realizarea standardelor de structura, calitate si eficienta;
  promovarea deontologiei si a bioeticii, apararea valorilor democratiei, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului in statul de drept;
• asigurarea bazei materiale corespunzatoare tuturor acestor activitati, precum si a unor conditii de munca si viata adecvate pentru toti membrii comunitatii academice.

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, dispune de 4 facultăți:

• Facultatea de Medicină
• Facultatea de Medicină Dentara
• Facultatea de Farmacie
• Facultatea de Bioinginerie Medicală, singura din România din 1991

The post Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Facultatea de Filosofie a fost creata in 1856, in conformitate cu principiile stabilite prin Legea din 1851 privind organizarea invatamantului public din Moldova. Alaturi de Facultatile de Teologie si de Drept, ea a reprezentat punctul de plecare al fondarii Universitatii din Iasi de la 1 octombrie 1860.

In anul 1990, Facultatea de Filosofie s-a constituit ca facultate autonoma in cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, conform noilor dispozitii privind invatamantul superior romanesc.

Din 2008 Facultatea de Filosofie îşi schimbă numele în Facultatea de Filosofie şi Știinţe Social-Politice pentru a surprinde mai bine dezvoltarea celor două domenii fundamentale: ştiinţe umaniste şi ştiinţe social-politice.

Facultatea de Filosofie şi Știinţe Social-Politice are o tradiţie bogată, rezultate remarcabile în domeniile învăţământ şi cercetare şi relaţii internaţionale, benefice pentru studenţi şi cadre didactice.

Aici s-au manifestat personalităţi remarcabile printre care s-au numărat: Titu Maiorescu, Vasile Conta, Simion Barnutiu, Dimitrie Gusti, Stefan Zeletin, Ion Petrovici, Mihai Ralea, Petre Andrei, Alexandru Claudian, Stefan Barsanescu, Vasile Pavelcu, Petre Botezatu, Ernest Stere.

The post Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice appeared first on Cultura in Iasi.

Începând cu anul universitar 2002-2003 în învăţământul universitar din România a început să funcţioneze o nouă facultate în cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, care avea trei duble specializări: Teologie Romano-Catolică Didactică – Asistenţă Socială; Teologie Romano-Catolică Didactică – Limba şi Literatura Română; Teologie Romano-Catolică Didactică – Limba şi Literatura Engleză. Din anul 2007, aceste specializări duble, din ordinul ministerului, au intrat în lichidare, facultatea ramânând cu două specializări, Teologie Romano-Catolică Didactică şi Teologie Romano-Catolică asistenţă socială.

Dintre persoanele ce s-au implicat mai mult în lunga şi dificila muncă de pregătire a tratativelor pentru înfiinţarea ei, trebuie menţionat Preasfinţitul Petru Gherghel, preotul Benone Lucaci, rectorii seminarului pr. conf. Alois Bulai şi pr. prof. univ. dr. Viliu Dancă, doamna profesoară Mariana Purţuc, iar din partea universităţii, domnul rector, prof. univ. dr. Dumitru Oprea şi alte persoane din conducerea universităţii. În perioada martie 2002–februarie 2003, funcţia de decan a fost exercitată de pr. lect. univ. dr. Benone Lucaci, care a contribuit în cea mai mare măsură la alcătuirea documentaţiei pentru înfiinţarea facultăţii.

Din luna februarie a anului 2003, timp de un an, mersul înainte pe dificilul şi fragilul drum al nou-născutei instituţii a fost ghidat de părintele lect. univ. dr. Lucian Farcaş, iar din luna februarie a anului 2004, decan al facultăţii a fost ales, confirmat de Senatul Universităţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pr. prof. univ. dr. Emil Dumea. Sunt multe alte nume ce ar trebui menţionate aici, dar ne-am limitat doar la menţionarea celor mai importante.

La cererea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi a Institutului Teologic Romano-Catolic, facultatea a alcătuit toate formalităţile legale şi a dobândit o a treia specializare, Teologie Romano-Catolică Pastorală, începând cu anul universitar 2009-2010.

Din luna mai anului 2009, facultatea a înfiinţat şi un Departament de cercetare ştiinţifică, aprobat de Senatul Universităţii, şi care funcţionează deja cu un director şi doi angajaţi laici, departament care promite mult în domeniului colaborării în domeniile teologie – ştiinţe socio-umanistice.

The post Facultatea de Teologie Romano-Catolică appeared first on Cultura in Iasi.

Dintre Ţările Române, Moldova a fost dintotdeauna promotoarea consecventă a învăţământului teologic. Încă din 1640, în cadrul Academiei Vasiliene, la loc de cinste între ştiinţe se studia „theologhia”. În secolul al XVIII-lea, în cadrul Academiei de la Putna (cu funcţionare atestată documentar între 1774 şi 1782), se studia, de asemenea, teologia pentru cei care aveau să devină preoţi. Aceasta era, de altfel, singura instituţie de învăţământ care pregătea candidaţi pentru hirotonie.

Tot în Moldova, la Iaşi, prin 1803-1804, a luat fiinţă primul Seminar din Ţările Române, numit de marele istoric Constantin Erbiceanu „Sorbona românilor”. Mai târziu, în cadrul Academiei Mihăilene, ale cărei cursuri au fost inaugurate în anul 1835, teologia se studia la nivel universitar, cu o durata de patru ani. Academia a devenit ulterior Universitatea ieşeană, care urma să poarte numele fondatorului ei, „Alexandru Ioan Cuza”. La inaugurarea Universităţii din Iaşi (26 octombrie 1860), Teologia a fost una dintre cele patru facultăţi fondatoare, împreună cu Dreptul, Filosofia şi Medicina.

Primii profesori ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă au fost episcopii Filaret Scriban şi Vladimir Suhopan. Primul, preşedinte al Consiliului Academic, apoi prorector al Universităţii şi decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, a predat Introducerea în Vechiul Testament şi Arheologie Biblică. Vladimir Suhopan a predat Istoria şi Doctrina Bisericii.

În 1860, Facultatea avea 14 studenţi, însă numărul lor s-a redus în anii următori din cauza dificultăţilor economice şi lipsei personalului didactic calificat corespunzător, fapt care a determinat şi închiderea ei. După Marea Unire, în 1926, o facultate s-a deschis la Chişinău, fiind apoi contopită cu cea din Bucureşti, în 1941, când Basarabia devine parte a URSS.

Printre remarcabilii profesori din acea vreme îi putem menţiona pe pr. Grigorie Pişculescu (Gala Galaction), Noul Tetament; Vasile Radu, Vechiul Testament; Constantin N. Tomescu, Istoria Bisericii Române; Cicerone Iordăchescu, Patrologie; Valeriu Iordăchescu, Teologie Morală; Ion Savin, Teologie Fundamentală; Arhimandritul Iuliu Scriban, Omiletica; N. Popescu Prahova, Drept canonic. În iulie 1990, cu prilejul instalării noului Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, IPS Daniel, actualul patriarh al României, în cuvântul de instalare, între obiectivele propuse, l-a fixat şi pe acela de a redeschide Facultatea de Teologie.

Începând din anul universitar 1990-1991, în cadrul Mitropoliei de la Iaşi s-a reactivat Institutul Teologic de Grad Universitar, devenit în 1991, la solicitarea Universităţii „Al. I. Cuza”, facultate membră, cu drepturi şi obligaţii depline. Iniţial facultatea a funcţionat în spaţiul Primăriei, după care începând cu 1993 în clădirea fostului Seminar “Mitropolit Veniamin Costachi”, construit pe locul reşedinţei Prinţului Grigore Sturza.

Astăzi, singura facultate de teologie din Nord-Estul României, formează nu numai preoţi, ci şi specialişti în mai multe domenii, pe cele patru direcţii de studiu: Teologie Pastorală, Teologie Socială, Teologie Didactică, Artă Sacră, la toate nivelele de studiu: Licenţă în Teologie, Master în Teologie şi Doctorat în Teologie. Numărul tinerilor care studiază la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi este de 1050, la nivelul anului 2015.

The post Facultatea de Teologie Ortodoxă appeared first on Cultura in Iasi.

Începutul învăţământului universitar de psihologie la Iaşi este anterior înfiinţării Universităţii „Al. I. Cuza”. Psihologia figura printre disciplinele filosofice predate la Academia Mihăileană şi la Seminarul de la Socola.

Odată cu înfiinţarea Universităţii în 1860, primele cursuri universitare de psihologie şi pedagogie (didactică) au fost ţinute de Simion Bărnuţiu. Munca sa va fi continuată de Titu Maiorescu, care va ţine două cicluri de prelegeri sub titlul Cercetări psihologice.

Catedra de pedagogie, înfiinţată după 1878 a fost ocupată mai întâi de Constantin Dimitrescu – Iaşi (1878 – 1885) iar apoi, pentru o perioadă mai lungă de timp, de unul dintre marile nume ale ştiinţelor educaţiei din România, I. Găvănescu (între 1888-1932). Acesta a fost urmat de Ştefan Bârsănescu, între 1895 – 1965.

La sfârşitul secolului al XIX – lea catedra de psihologie a Universităţii „Al. I. Cuza” a fost ocupată de Constantin Leonardescu, dar dezvoltarea principală a învăţământului universitar ieşean de psihologie este legată de numele lui Mihai Ralea şi Vasile Pavelcu. O atenţie specială o merită Eduard Gruber, doctor în psihologie la Wundt, care a înfiinţat la Iaşi primul laborator de psihologie experimentală din ţară în 1893.

În perioada postbelică, comunistă, învăţământul universitar de psihologie a avut de suferit, fiind considerat „retrograd”, „inutil” sau chiar „subversiv”, ajungându-se chiar la desfiinţarea secţiilor cu profil psihologic pentru o perioadă de circa 20 ani.

În tot acest timp, cadrele didactice ale catedrelor de psihologie şi de pedagogie au reuşit să menţină la un nivel ridicat activitatea lor didactică şi de cercetare ştiinţifică. (Re)înfiinţarea în cadrul facultăţii de Filosofie a secţiilor de psihologie şi pedagogie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi după revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 apare ca un act de dreptate.

Puţin surprinzător chiar şi pentru cei mai fervenţi susţinători, aceste profiluri au cunoscut un succes enorm în rândul tinerilor (la concursul de admitere în facultate s-a ajuns la o concurenţa de 20 de candidaţi pe loc) dovadă a necesităţii lor. În 1997, se realizează o separare, justificată atât administrativ cât şi epistemologic, de Facultatea de Filosofie, prin înfiinţarea noii Facultăţi de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei.

Perioada de după 1989 este caracterizată de deschiderea către mediile academice şi ştiinţifice occidentale (numeroase relaţii de parteneriat cu universităţi din comunitatea europeană şi Statele Unite). Modelul de organizare anterior, de tip sovietic, a fost înlocuit treptat de un sistem mai flexibil, dovadă fiind introducerea sistemului de credite şi înfiinţarea celor trei secţii de studii postuniversitare precum şi introducerea învăţământului de colegiu.

După ce a trebuit să depăşească dificultăţile atât cele datorate sancţiunilor politice anterioare anului 1989 cât şi cele legate de o reorganizare într-un timp foarte redus, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei îşi înfruntă acum viitorul.

The post Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației appeared first on Cultura in Iasi.

Prin structura şi programele sale, Facultatea de Litere asigură formarea cadrelor didactice pentru învăţământul preuniversitar şi universitar, a cercetătorilor în domeniul filologic, precum şi a specialiştilor în domeniile ştiinţelor comunicării, traducerii şi interpretariatului.

Implicit, misiunea Facultăţii de Litere este mult mai amplă, dacă avem în vedere că, într-o instituţie de mare prestigiu academic şi cultural, cum este Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, ea constituie nucleul care asigură păstrarea patrimoniului naţional, continuitatea şi dezvoltarea tradiţiilor noastre culturale, înscrierea acestora în circuitul valorilor universale şi, reciproc, cunoaşterea şi propagarea acestora din urmă în spaţiul cultural românesc.

Facultatea de Litere a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a fost înfiinţată în anul 1860, o dată cu înfiinţarea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”. Legea învăţământului din 1864 utilizează titulatura Facultatea de Filosofie şi Litere.

Va mai figura în documentele oficiale sub diferite alte denumiri : Facultatea de Litere şi Filosofie (până în 1948), Facultatea de Filologie – Istorie – Filosofie (între 1948-1960), Facultatea de Filologie (între 1960-1989), Facultatea de Litere (începând cu 1989).

La înfiinţare, Facultatea de Litere era formată dintr-o singură catedră de Literatură clasică (latină) şi română. Treptat, apar catedrele de Literatura şi istoria română (1867), Istoria literaturii eline (1897), Filologie română (1897), Istoria literaturii franceze (1897), Limbi slave (1905), Germanistică (1907), Limba şi literatura engleză (1925), Limbi şi literaturi romanice (1926), Conferinţa de Critică şi Estetică Literară (1926), Catedra de Literatură universală (1964), Departamentul de Limbă română pentru studenţi străini (1974).

In 1960, se deschid lectoratele de limbă şi civilizaţie română în străinătate, se reînfiinţează lectoratele de limbi străine de pe lângă catedrele de profil ale facultăţii. După 1989, se înfiinţează Departamentul de Jurnalistică şi Ştiinţe ale Comunicării, Catedra de Literatură comparată şi Antropologie culturală.

Printre marii profesori ai Facultăţii de Litere s-au numărat: V. A. Urechia, Alexandru I. Philippide, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, Stefan Vîrgolici, Anton Naum, Ilie Bărbulescu, G. Pascu, Traian Bratu, Charles Drouhet, Neculai Şerban, Th. Simenschy, Iorgu Iordan, Constantin Balmuş, Octav Botez, George Călinescu, Dan Simonescu, Şerban Cioculescu, Petru Caraman, Jean Livescu, Alexandru Dima, N. I. Popa, Gheorghe Ivănescu, St. Cuciureanu, Ariton Vraciu, Mihai Drăgan.

Cadrele didactice ale Facultăţii de Litere au participat de-a lungul anilor la numeroase colocvii ştiinţifice din ţară şi din străinătate, au publicat numeroase volume individuale şi colective, tratate, atlase, manuale, dicţionare, ediţii critice, studii, articole, traduceri.

Multe din aceste volume au fost distinse cu premii ale Academiei sau ale Uniunii Scriitorilor. La toate disciplinele există conducători de doctorate, unii colaborând, pentru îndrumarea tezelor în co-tutelă, cu specialişti de la universităţi din străinătate. Profesorii facultăţii au fost invitaţi să predea în universităţile străine, iar profesori străini au ţinut conferinţe şi cursuri în faţa studenţilor Facultăţii de Litere.

Colocviul Naţional Studenţesc “Mihai Eminescu” este organizat anual, în luna mai, colocviul “Limba Română azi”, anual, în luna octombrie, la Iaşi şi Chişinău, iar simpozionul “Journées de la Francophonie”, anual, în luna martie. Facultatea cooperează cu numeroase universităţi din străinătate, prin programele AUPELF-UREF, Tempus, Socrates – Erasmus.

The post Facultatea de Litere appeared first on Cultura in Iasi.

Facultatea de Istorie pregăteşte specialişti cu înaltă calificare pentru învăţământul şi cercetarea istorică din România. Absolvenţii Facultăţii de Istorie pot îmbrăţişa cariere diverse: cadre didactice (în învăţământul preuniversitar sau universitar), cercetători, muzeografi, arheologi, arhivişti, ziarişti, bibliotecari, analişti politici şi politicieni, funcţionari în domeniul public.

Istoria se numără printre cele mai vechi discipline din învăţământul superior românesc din Principate. În Moldova, ea figurează în programa Seminarului de la Socola (Iaşi) încă din 1808, pentru a se regăsi, două decenii mai târziu, între materiile predate la Gimnaziul Vasilian şi, cu începere din 1834, la Academia Mihăileană. Aici ia naştere cea dintâi Catedră de istoria românilor, al cărei prim reprezentant a fost, în anii 1843-1844, Mihail Kogălniceanu.

În afara lui, alţi profesori care au ilustrat învăţământul istoric ieşean până la înfiinţarea Universităţii au mai fost: Ioan Albineţ, Gh. Săulescu, Ioan Maiorescu, Theodor Codrescu, V. A. Urechea şi alţii.

După fondarea Universităţii din Iaşi (la 26 octombrie 1860), istoria a fost predată timp de mai multe decenii în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Litere, apoi, după cel de-al doilea război mondial, în cadrul Facultăţii de Istorie – Geografie, a celei de Litere şi, ulterior, a Facultăţii de Istorie – Filosofie, sfârşind prin a se individualiza, în ianuarie 1990, în Facultatea de Istorie. Pe parcurs, ea a înregistrat o treptată diversificare tematică şi organizatorică, adăugându-şi direcţii de cercetare, catedre şi structuri instituţionale noi, ca, bunăoară, Institutul de Istorie “A. D. Xenopol”, patronat astăzi de Academia Română.

Principalele domenii de cercetare: istoria universală (domeniu în care este continuată o tradiţie ce datează încă de la fondarea Facultăţii), arheologia preistorică şi antică (domeniu în care s-a format, îndeosebi în cadrul unor şantiere arheologice, o adevărată şcoală, cu recunoaştere naţională şi internaţională), editarea izvoarelor Evului Mediu românesc, genealogia istorică, fenomene şi evenimente importante ale istoriei moderne şi contemporane, îndeosebi studierea relaţiilor internaţionale.

În acelaşi timp, în ultimii ani, s-au conturat direcţii noi, consensuale cu cele mai recente evoluţii istoriografice: istoria socială şi a mentalului colectiv, istoria culturii şi a ideilor, antropologia istorică, etc. Facultatea are trei reviste proprii, “Analele Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Seria Istorie”, “Studia Antiqua et Archaelogica” şi “Classica et Christiana”, care găzduiesc contribuţiile ştiinţifice ale profesorilor, studenţilor şi ale unor colaboratori din ţară şi de peste hotare. De asemenea, cercurile ştiinţifice studenţeşti editează revistele: “Opţiuni istoriografice” şi “Chronos”. În cadrul facultăţii funcţionează două centre de cercetare, recunoscute de Consiliul Naţional al Cercetării Stiinţifice din Invăţământul Superior (Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice şi Centrul de Istorie “Gh. I. Brătianu”), precum şi alte cinci centre recunoscute la nivelul Universităţii (Centrul de Studii Egeo-Mediteraneene, Centrul de Studii Clasice şi Creştine, Centrul de Istorie a Relaţiilor Internaţionale, Centrul de Istorie a evreilor şi Ebraistică, Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului.

Mai multe proiecte de cercetare s-au desfăşurat în ultimii ani, cu finanţare din partea Băncii Mondiale şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

The post Facultatea de Istorie appeared first on Cultura in Iasi.

Prima universitate modernă din ţară a fost înfiinţată la Iaşi, în 1860, printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. O educaţie avansată în matematică era posibilă în Iaşi şi înainte de înfiinţarea universităţii mentionate anterior (D. Asachi publicase în 1841 cărţi de matematică de specialitate).

Aşadar, în 1860, matematica avea deja un trecut în acest sens, dacă nu o tradiţie. Până în 1864, matematica, împreună cu fizica şi cu ştiinţele naturale, au constituit secţia a doua din cadrul Facultăţii de Filozofie a Universităţii.

Legea Învăţământului din 1864 a stabilit bazele Facultăţii de Ştiinţe, cu trei secţiuni: matematică, fizică şi ştiinţele naturale. Profesorii secţiunii de matematică studiaseră la Universitatea Sorbonne din Paris. Noua Lege a Învăţământului din 1898 dată de matematicianul S. Haret, cerea profesorilor să aibă şi o activitate ştiinţifică originală, pe langă îndatoririle lor de profesori.

Noii profesori, doctori în matematică la universităţile germane sau franceze, au publicat articole în revistele de specialitate din străinătate şi în Analele Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi (începând din 1900).

Contribuţia Profesorului A. Myller, membru al Academiei Române, la crearea unui nou val în cercetarea matematică a fost foarte importantă. Student al bine-cunoscutei şcoli de matematică din Göttingen, A. Myller a fost numit profesor la Universitatea din Iaşi în 1910. La Universitatea din Iaşi, titlul de doctor în matematică a fost acordat pentru prima oara lui O.Mayer.

Ca o consecinţă a Reformei Educaţiei din 1948, Facultatea de Matematică şi Fizică a fost separată de Facultatea de Ştiinţe, ea funcţionând sub această denumire până în 1962, când Facultatea de Matematică-Mecanică şi respectiv Facultatea de Fizică s-au desprins din ea.

Constrânse să se reunească în 1986 sub vechea denumire – Facultatea de Matematică şi Fizică, cele două facultăţi s-au despărţit din nou în 1989 şi astfel a fost creată Facultatea de Matematică, rămânând astfel până astăzi.

De-a lungul anilor, şcoala de matematică din Iaşi, în special Facultatea de Matematică, a contribuit la deschiderea unor vaste direcţii de cercetare iniţiate de faimoase personalităţi cum ar fi: A. Myller ,Octav Mayer , C. Popovici , S. Sanielevici, M. Haimovici,A. Haimovici, D. Mangeron şi alţii.

Li s-au alăturat: D. Pompei, T. Popovici, S. Stoilow, G. Moisil, Gh. Vrănceanu,I. Popa,Gh. Gheorghiev . Matematicienii noştri, profesorii noştri excepţionali, au situat facultatea printre cele mai bune din ţară. Această tradiţie s-a bucurat de o continuitate remarcabila şi, astfel, in zilele noastre, şcoala de matematică din Iaşi este reprezentată de numeroşi specialişti recunoscuţi în toata lumea.

The post Facultatea de Matematică appeared first on Cultura in Iasi.