Petru Comarnescu

Petru Comarnescu (pseudonim Anton Coman)(n. 23 noiembrie 1905, Iași – d. 27 noiembrie 1970, București) a fost un critic literar, eseist, memorialist, jurnalist cultural și cunoscut anglist român, unul dintre fondatorii revistei interbelice Criterion (1934), alături de Mircea Vulcănescu și Alexandru Christian Tell. Fiul lui Petru Comarnescu, funcționar, și al Elenei (n. Cernătescu), institutoare. Familia sa era înrudită cu episcopul Veniamin Costache. Este îngropat în cimitirul mănăstirii Voroneț.

Studii

Școala primară la Iași, liceul la Iași și București, Colegiul Sfântul Sava, urmează apoi cursurile școlii de artilerie din Craiova.

A fost lincențiat în Drept în 1928 și în Litere și Filozofie în 1929 la Universitatea din București. În 1931 pleacă în SUA unde obține după doi ani doctoratul la „University of Southern California” din Los Angeles cu lucrarea The Nature of Beauty and Its Relation to Goodness (Natura frumosului și relația lui cu binele, publicată în românește sub titlul Kalokagathon). Acesta va fi echivalat abia în anul 1966 cu un doctorat românesc în Istoria artelor.

Opera

În perioada interbelică a colaborat la mai multe reviste sau ziare, cele mai importante fiind „Adevărul”, Adevărul literar și artistic, „Azi”, Stânga, Arta, Excelsior, Da și nu, Ulisse și a fost redactor la Vremea (1931-1936), Rampa (1933-1934), „Revista Fundațiilor Regale” (de la fundarea ei în 1943). Între 1944 și 1949 a publicat texte în Bis, Agora, Timpul, Arcade, Națiunea, „Universul”.

Între 1949 și 1960 nu i s-a permis să publice cu numele lui dar a publicat sub pseudonim (Anton Coman), din cauze politice. Singurele excepții erau monografiile consacrate unor sculptori sau pictori: Octav Băncilă (1954), Abgar Baltazar (1956), Viața și opera lui Rembrandt van Rijn) (1957), Nicolae Grigorescu (1959), Ștefan Luchian (1960).

Mai târziu va scrie articole sau cărți despre cei mai importanți artiști plastici români, cum ar fi Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Ion Țuculescu, uneori chiar în limba engleză, The Romanian and the Universal in Brancusi’s Work (1970).

Încercînd să evite o marginalizare accentuată s-a înscris în Partidul Muncitoresc Român, devenit ulterior Partidul Comunist Român.

Singur sau în colaborare a tradus din limbile rusă sau engleză operele următorilor scriitori sau eseiști: D. H. Lawrence, Daniel Defoe, Sir Walter Scott, Mark Twain, Eugene O’Neill, J. B. Priestley, Howard Fast, Lev Tolstoi, Alexander Herzen, Alexandru Gorchakov, Gleb Uspensky, Nikolai Cernîșevski, Sasha Chorny, Ilya Ehrenburg).

A fost recunoscut de contemporani, Camil Petrescu l-a numit „șeful” generației criterioniste, Barbu Brezianu l-a numit „heraldul” ei, iar Mircea Eliade „magul” generației

Comarnescu a fost căsătort cu Gina Manolescu-Strunga, fiica politicianului liberal Ion Manolescu-Strunga, dar aceasta a fost îndrăgostită de jurnalistul de stînga N. D. Cocea, de la vârsta de 17, căruia i-a făcut un copil după căsătoria cu Petru Comarnescu. În anul 1966 Mircea Eliade l-a invitat să-l viziteze la Universitatea din Chicago, unde va ține și o conferință, excursia fiind descrisă în paginile jurnalului său.

A tradus masiv literatură americană, în special autori dramatici, dar a tradus și din limba rusă. Într-o perioadă în care majoritatea intelectualilor români erau francofili sau germanofili, Petru Comarnescu a făcut o figură aparte, orientîndu-se spre spațiul cultural american. Este de asemenea autorul mai multor monografii sau prefețe publicate la editura Meridiane, consacrate unor mari pictori români sau străini. Jurnalul său, publicat postum, într-o selecție foarte redusă, numără aproape 5000 de pagini, grosul acestui jurnal a rămas inedită.

Scrieri

Homo Americanus (1933)
Zgîrie norii New York-ului (1933)
America văzută de un tânăr de azi (1934)
Răspântii- forme de viață culturală (1936)
Elemente estetice ale eticii (1936)
Artă și imagine (1939)
Soluțiile artei în cultura modernă (1943)
Giordano Bruno (1947)
Chipurile și priveliștile Americii (1940)
Kalokagathon, ediția a doua, adăugită a volumului din 1936 (1946)
Magdalena Rădulescu, (1946)
America. Lume nouă, viață nouă (1947)
Șirato, (1946)
Octav Băncilă, (1954)
Abgar Bazgar, (1956)
Benjamin Franklin, (1957)
Viața și opera lui Rembrandt van Rjin, (1957)
Nicolae Grigorescu, (1959)
Ștefan Luchian, (1960)
Ion Jalea, (1962)
N.N.Tonitza, (1962)
Luchian, (1965)
Ion Sava, (1966)
Ion Țuculescu, (1967)
Deineka, (1968)
Lascăr Viorel, (1968)
The Rumanian and the Universal in Brancusi’s Work, (1970)
C. Brâncuși, mit și metamorfoză în sculptura universală, (1972)
Scrieri despre teatru, (1977)
Chipurile și priveliștile Europei, vol.I-II, (1980)
Pagini de jurnal, (2003)