HomePersonalitatiGeorge Topîrceanu

George Topîrceanu

George Topîrceanu

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

Date biografice

George Topîrceanu s-a născut in București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena „, amândoi originari din părțile Sibiului.

Începe școala primară la București intre anii 1893 – 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Suici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a[3], apoi la Sf. Sava (1898 – 1906).

După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemiană. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.

Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public.

Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea.

În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean”,).

Opere

  • Balade vesele și triste, București (1916).
  • Parodii originale, București (1916).
  • Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
  • Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
  • În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
  • Migdale amare, București (1928).
  • Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
  • Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
  • Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).
Share With: