În 2006, o ştire făcea înconjurul lumii: într-un orăşel din Austria, Natascha Kampusch a fost ţinută captivă, într-o pivniţă, timp de 8 ani, de către Wolfgang Priklopil, care a răpit-o când ea avea zece ani.
În 2007, apare WOLFGANG, o piesă scrisă de Yannis Mavritsakis, distinsă cu Palmarès 2010 de Commission nationale de l’Aide à la création de textes dramatiques, Paris. „O interogare a raporturilor dintre dragoste şi posesie”, după cum o defineşte autorul său, piesa se concentrează pe înţelegerea resorturilor intime care determină actele răpitorului.
Având ca punct de plecare această piesă, Radu Afrim construieşte o lume scenică electrizantă, rotunjită de sinceritatea abrazivă a stărilor limită: „Acest spectacol ne arată cât de fragili suntem, dar vorbește și despre captivitate, care nu e neapărat un beci, un portbagaj, ci poate fi propria familie, propriul oraș, țara, cu care dezvolți o relație de dragoste și ură; interoghează care sunt limitele suportabilității noastre și dacă nu cumva în loc să ne salvăm preferam o coabitare nocivă.”