Steaua fără nume

de Mihail Sebastian

Regie: Alexandru Cozub
Alexandru Pleșca
Diana Decuseară
Draga-Dumitrița Drumi
Ghenadie Gâlcă
Iurie Focșa
Mihai Zubcu
Nicu Suveică
Olga Guțu-Cucu
Petru Hadârcă
Petru Oistric
Victor Drumi

Într-un orășel șters, de provincie, Profesorul Miroiu își împarte viața între cărți și stele. In așteptarea unei rarități editoriale care vine cu trenul, traiectoria terestră i se ciocnește, în fapt de seară cu cea a Monei, tânără vânătoare de inimi, fără bilet, dar cu mare dor de explorare. Între ei se înfiripă o poveste de dragoste care, aidoma unei explozii cosmice, scutură din temelii universul micii urbe.

Mihail Sebastian (pseudonimul lui Iosif Hechter) s-a născut pe 18 octombrie 1907 la Brăila. Studiază dreptul și filozofia la București. Din 1927 demarează colaborarea cu ziarul Cuvântul, iar din 1932 cu revistele Romania literara și Azi. Membru al Asociației Criterion înființate la București unde îi are colegi pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și Constantin Noica.

Debutează în literatură cu volumul „Fragmente dintr-un carnet găsit”. A publicat romanele: „De două mii de ani” (1934), „Orașul cu salcâmi” (1935), „Accidentul” (1940).
Între 1935 și 1944, ține un jurnal intim, publicat postum abia in 1996.

Ca dramaturg, publică prima piesă de teatru „Jocul de-a vacanța” în 1939. I se interzice să mai practice jurnalismul și i se retrage licența de avocat pledant, conform legislației antisemite din România începutului anilor ’40.

Sub pseudonimul Victor Mincu publică piesa de teatru „Steaua fără nume”, premiera căreia are loc pe 1 martie 1944, la Teatrul Alhambra din București.

Presa vremii a descris astfel evenimentul: „Autorul Mihail Sebastian se ascunde sub alt nume. Agenții „Siguranței” sunt în sala Alhambra, arhiplină de altfel. Nu a fost un succes, a fost un triumf!”.

Din dramaturgia scriitorului mai fac parte și piesele „Ultima oră” si „Insula”, cea din urmă rămânând neterminată, al treilea act fiind completat de prietenul său Mircea Ștefănescu.