Distribuția: Mihaela Arsenescu Werner, Doru Aftanasiu, Livia Iorga, Dumitru Georgescu. Regia: Radu Iacoban. Scenografia: Tudor Prodan.

Durata: 1h 30′

Regizor, actor și dramaturg, Radu Iacoban a absolvit, în anul 2005, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru, specializarea Arta actorului la clasa prof. Gelu Colceag. În anul 2007 a terminat Masterul în Arta actorului și în anul 2017 Masterul în Arta regizorului de teatru la aceeași universitate.

„Marjorie Prime”

E un spectacol cu un titlul greu de pronunțat în limba română, dar ușor de citit așa cum se prezintă în succesiunea scenică inventată de autor. Chiar dacă textul vizează un viitor nu foarte îndepărtat, mijlocele scenice sunt foarte ușor recognoscibile spectatorilor de teatru. Dialogul se vrea natural, realist, apropiat și imediat. E un teatru de poveste în care fundația e cladită pe sufletul personajelor care activează în scenă. 

Actorii trasează limitele universului construit de autor și încearcă prin varietatea de stări subsumate situațiilor dramatice să conțină și să direcționeze spectatorii spre sentimente pe care uneori nu și le explică sau, mai important, pe care le-au uitat. Din acest motiv, nu e loc de artificiu sau falsitate în acest spectacol. Adevărul actorilor care construiesc povestea e același cu adevărul publicului care asistă ca un martor mut la ființarea și mai apoi la finalul spectacolului.

Asta, evident, nu înseamnă că finalul e același pentru toată lumea. Fiecare spectator își va lua cu el acasă propriul adevăr și își va trasa singur concluziile. Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat intens și valoros variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o dramedie, dar ar suna prea pretențios. Eu îl denumesc un spectacol – viață. Cu alte cuvinte, o să vedem o poveste stranie pe care, ușor-ușor, o vom înțelege și care, sperăm noi, va emoționa. De ce? Pentru că asta îți dorești când vii la teatru. (Radu Iacoban)