Când am scris piesa eram preocupat și de criza economică și de mecanismele aproape obscure ale finanțelor, absurde uneori, atât de absurde că le-am văzut ca pe o antiteologie. Am fost impresionat de lecțiile lui Andrea Baranes. Am fost impresionat de metafora lui Marco Bersani care vede în piețele financiare zei păgâni în căutarea sacrificiilor umane. Dar mai ales m-a interesat relația dintre liberalism (ca religie a egoismului) și cultură, o relație în care solidaritatea socială și iubirea de aproape nu reprezintă o opțiune. E un demers pentru care a trebuit să mă întorc în trecut ca să pot reprezenta actualitatea.”  (Fausto Paravidino)