Loading Evenimente

« Toate Evenimente

Expoziția Conditions of Peace – Condiții de pace la Iași

septembrie 19, 2020 @ 6:00 pm - martie 30, 2021 @ 8:00 pm

Expoziția Conditions of Peace – Condiții de pace la Iași

Vă invităm sâmbătă, 19 septembrie 2020, începând cu ora 18 la deschiderea expoziției CONDITIONS OF PEACE (CONDIȚII DE PACE) la spațiul de proiecte din Str. Elena Doamna, nr. 37, Iași.

Aceasta este prima din cele patru expoziții pe care le vom organiza la Iași, Viena, helsinki și Belgrad în cadrul acestui proiect realizat printr-o strânsă colaborare dintre: 1+1 [Iași], tranzitro/Iasi [Iași], Učitelj neznalica i njegovi komiteti (The Ignorant Schoolmaster and his committees) [Beograd], Rab-Rab Press [Helsinki], BOEM Artists’ Collective [Vienna].

Suntem fericiți să vă putem anunța că vom expune lucrări noi realizate de către artiștii/ artistele și colegii/ colegele:

Blind Date Collaboration (Alisa BECK & Marie – Christin RISSINGER), Andrei NACU, Baran CAGINLI, Dorone PARIS, Edona KRYEZIU, Ines DOUJAK & John BARKER, Lala RAŠČIĆ, Minna HENRIKSSON, Ovidiu POP, Nebojsa MILIKIĆ.

Împreună vom respecta toate condițiile impuse de situația sanitară în care ne aflăm, condiții stabilite de către Ministerul Sănătății și Ministerul Culturii. Astfel, nu vor putea intra în spațiu mai mult de 4 persoane în același timp. Acest lucru înseamnă că vă așteptăm oricând între 18.00 și 20.00. Purtarea măștii în interior este obligatorie.

Proiectul Conditions of Peace

Proiectul Conditions of Peace // Condiţii de pace a început în toamna lui 2019 prin analizarea Declaraţiei Schuman şi a Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale, având în vedere fisurile tot mai clare din politica şi societatea europeană şi din Uniunea Europeană. Aceste fisuri erau deja vizibile în respingerea Constituţiei Europene în 2007, în lipsa solidarităţii economice din timpul crizei din 2007-2008, şi mai ales în gestionarea crizei din Grecia, în Brexit, în ascensiunea partidelor şi mişcărilor de dreapta, precum şi în protestele Vestelor Galbene, în criza migranţilor, în mişcările Extinction Rebellion sau Fridays for Future.

Între timp ne confruntăm cu pandemia de COVID 19, care ne-a arătat în mod tangibil ce înseamnă să externalizezi relaţiile sociale ca muncă neplătită. Ţările care au menţinut, cel puţin într-o oarecare măsură, conceptul de societate ca semnificant generic, în care solidaritatea, grija şi atenţia sunt relaţii sociale esenţiale în producţia de bunuri sociale, au putut să-şi mobilizeze locuitorii, adică membrii propriei societăţi, în lupta cu pandemia, cu minimum de coerciţie. Puse în aceeaşi situaţie, ţările în care fiecare contribuţie socială este măsurată prin venit şi profit au fost nevoite să-şi exploateze muncitorii esenţiali până la epuizare, folosind din ce în ce mai multă violenţă. Această violenţă nu a fost distribuită uniform, dar s-au utilizat (reacţiile la) toate diferenţele sociale posibile, reale şi construite: rasismul, anti-imigraţia, discriminarea pe motive de clasă, discriminarea pe motive de gen, precum şi la alte forme de diferenţe, mai localizate.

Reacţia populară masivă care a conectat actualele manifestări instituţionale de şovinism din Occident cu rădăcinile lor coloniale pune din nou sub semnul întrebării rezoluţia europeană din 2009 referitoare la conştiinţa europeană şi totalitarism, care spune: „Europa nu va fi unită dacă nu reuşeşte să aibă o viziune comuna asupra istoriei sale, dacă nu recunoaşte nazismul, stalinismul şi regimurile fasciste şi comuniste ca o moştenire comună şi dacă nu poartă o dezbatere sinceră şi aprofundată cu privire la crimele lor din secolul trecut”. Ce lipseşte din această ecuaţie este colonialismul european, care a constituit în mare măsură inspiraţia lui Hitler, şi care şi-a continuat războaiele rasiste până târziu în cea de-a doua jumătate a secolului XX, la multă vreme după ce lecţiile Holocaustului şi ale de-nazificării trebuiau să fi fost învăţate – de fapt cam în acelaşi timp în care Declaraţia Schuman anunţa Pacea Mondială.

Economia politică neo-colonialistă a Europei încă generează inegalităţi din ce în ce mai mari şi creează victime ale schimbării climatice prin faptul că protejează şi subvenţionează firmele multinaţionale cu sediul în Occident, exploatând muncitorii şi extrăgând resurse, adesea stârnind războaie locale şi regionale sau participând la războaiele imperialiste ale SUA. Eterna confuzie retorică din discursul public între „migranţi” şi „refugiaţi” arată că diferenţa este construită politic şi că în realitate aceştia sunt rezultatul unora şi aceloraşi decizii politice.

Dar cele de mai sus nu se aplică doar unor ţări îndepărtate, dezvoltarea inegală şi exploatarea în interiorul Europei nu au început odată cu Uniunea Europeană, ci continuă în cadrul acesteia, mai ales după ascensiunea regimurilor neoliberale şi după căderea Zidului Berlinului. Solidaritatea a fost întotdeauna trecută în planul doi, fapt care a devenit evident în refuzul de a socializa datoria dintre ţările UE şi, în mod mai tangibil, în trimiterea de curse aeriene către România pentru a duce în Germania muncitori în agricultură, deoarece cetăţenii germani ezitau să lucreze, în ciuda şomajului în creştere cauzat de pandemia de COVID-19. Cu această ocazie s-au exacerbat şi inegalităţile din interiorul ţărilor, cele dintre noua clasă de mijloc urbană, pe de o parte, „câştigătorii” tranziţiei, pe care elitele conducătoare ale Europei şi i-au apropriat (aşa cum demonstra Emmanuel Macron în Marea Dezbatere Naţională, ţinută ca răspuns la mişcarea Vestelor Galbene), şi pe de altă parte clasa muncitoare urbană (acum în cea mai mare parte şomeră sau angajată precar datorită privatizării şi dezindustrializării) şi din zonele rurale – cei care au devenit „muncitorii esenţiali” dispensabili ai Europei. Această „libertate de mişcare” a devenit supapa prin care regimurile au controlat dezamăgirile şi nemulţumirile propriilor cetăţeni. Din cauza pandemiei, această supapă de siguranţă a fost închisă, ceea ce a dus la proteste, care devin din ce în ce mai violente.

Prezentul proiect, care pune accentul pe aspiraţiile europene către Pace, Solidaritate şi Bunăstare, a devenit unul urgent în vremea pandemiei de COVID-19, deoarece pandemia amplifică criza deja existentă. Situaţia în care accelerarea consolidării capitalului, subordonând statele prin elitele lor conducătoare, transformându-le în reprezentante şi garante naţionale ale capitalului, care în acelaşi timp pot linişti „publicul” cu ajutorul unor măsuri protecţioniste din ce în ce mai puternice, este o reţetă bine cunoscută pentru război.

Războiul ideologic pe tema sensului noţiunilor de Pace, Solidaritate şi Bunăstare şi a modului în care acestea pot fi realizate a reprezentat o parte foarte importantă a Războiului Rece. Experienţa şi moştenirea blocului socialist, a statelor nealiniate şi a luptelor anticolonialiste (care din motive ideologice, geopolitice şi economice s-au identificat în principal cu socialismul, fie el şi ne-implementat în mod declarat) continuă să alimenteze luptele socio-economico-politice de astăzi. În acest sens, Războiul Rece nu s-a sfârşit, ci continuă prin mijloace economice, militare şi de propagandă între ţări şi în interiorul acestora.

În acest context, în partea istorică a expoziţiei ne întoarcem la perioada Declaraţiei Schuman, pentru a reflecta asupra situaţiei de după cel de-al Doilea Război Mondial şi asupra aspiraţiilor de atunci, asupra creării Coaliţiei pentru Cărbune şi Oţel, care mai târziu a devenit Comunitatea Economică Europeană şi apoi Uniunea Europeană, precum şi asupra relevanţei şi caracterului practic al acestor aspiraţii în ziua de azi. Ţările participante la proiect – Austria, Finlanda, România şi Serbia – nu au făcut parte din cele şase state fondatoare. De aceea, în această parte a expoziţiei vom examina şi istoria fiecăreia din aceste ţări, precum şi situaţia lor geo-politico-economică şi ideologia de după război.

Curatoriată colectiv de: Noa Treister, Sezgin Boynik, Florin Bobu, Alex Nikolic și Livia Pancu

Cercetarea istorică referitoare la România a fost realizată de Marius Alexandru Dan, Florin Bobu, Livia Pancu. Design și layout: Poe Orlando Emanuel, Florin Bobu, Andrei Timofte.

Cercetarea istorică referitoare la Austria a fost realizată de către Alexander Nikolic din cadrul BOEM*.

Contribuția lui Sezgin Boynik pentru partea de cercetare istorică va avea forma unui interviu acordat de către ET Thompson revistei Labour focus on Eastern Europe, vol. 5, No.: 5-6, Iarnă 1982-83.

Cercetarea istorică referitoare la Republica Socialistă Federală Iugoslavia a fost realizată de către: Svebor Midžić, Darinka Pop – Mitić și Noa Treister

Traducere din limba engleză în limba română a textului ce însoțește expoziția: Sorana Lupu

Mai multe informatii puteți găsi aici:

www.conditionsofpeace.org

www.unuplusunu.org

https://ro.tranzit.org/en/calendar/iasi

Partenerii de proiect: 1+1 [Iași], tranzit.ro/ Iasi [Iași], Učitelj neznalica i njegovi komiteti (The Ignorant Schoolmaster and his committees) [Beograd], Rab-Rab Press [Helsinki], BOEM* Artists’ Collective [Vienna]

Proiectul este co-finanțat de: Administraţia Fondului Cultural Naţional, Programul “Europa pentru Cetățeni” a Uniunii Europene, Centrul Cultural German Iași, Institutul Goethe, Frame Contemporary Art Finland, Foundation for Arts Initiatives și ERSTE Foundation.

Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării. /

Detalii

Începere:
septembrie 19 @ 6:00 pm
Se termină:
martie 30, 2021 @ 8:00 pm
Eveniment Categories:
,

Loc de întâlnire

1+1 & tranzit.ro/ Iași
Str. Elena Doamna nr. 37
Iași, România
+ Harta Google
Telefon:
+40.724.337.069
Sit web:
www.unuplusunu.org