Chirița în provinție – a șasea reprezentație

de Vasile Alecsandri

Regie și decor: Ion Sapdaru
Costume: Alina Dincă Pușcașu
Muzica: Alexandru Flechtenmacher
Aranjament muzical: Marian Stârcea
Coregrafie: Oana Sandu
Pregătire muzicală: Diana Roman
Asistenți regie: Francisc Bucur, Radu Mihoc
Regia tehnică: Ioan Negru
Sufleor: Irina Crețu

Distribuție:
Horia Veriveș
Dumitru Năstrușnicu
Gelu Ciobotaru
Iuliana Budeanu
Irina Răduțu Codreanu
Doru Aftanasiu
Cosmin Maxim
Sorin Cimbru
Anne Marie Chertic , Diana Chirilă , Oana Sandu, Tatiana Ionesi, Livia Iorga, Alexandra Bandac, Irina Tocănel, Irina Crețu, Ion Sapdaru, Ionuț Cornilă, Daniel Busuioc, Constantin Avădanei, Dumitru Năstrușnicu, Adrian Marele, Radu Mihoc, Francisc Bucur, Lucian Valacu, Petre Sapojnic, Gabriel Anton, Ioan Ursulescu, Claudiu Mihalcea

Apariție specială: Calul Cato
Cu sprijinul Poliției Locale Iași

durata: 1h 40′ (cu pauză)

Chirița, eroina națională

Așa cum Dostoievski spunea în celebrul interviu dat lui Eugène-Melchior de Vogüé, că „poporul rus a ieșit de sub poala mantalei lui Gogol” așa putem spune și noi, poporul român, că am ieșit din faldurile rochiei de catifea stacojie a Coanei Chirița. Noi, stră-strănepoții, suntem proiecția perfectă a formidabilei farmazoane din Bârzoieni, ființa gingașă și „sentimetabibilă”, care intenționează să plece la Paris ca să „sparie nemții”. Iar de plecat, trebuie să plece musai, pentru că proaspăta baroana s-a „uscat aici în provinție’’ și s-a „săturat de…Moldova’’. Biata noastră Madam Bârzoi, dacă ar ști ea că majoritatea urmașilor ei rostesc și azi această replică și încă mai abitir.
A te sătura de Moldova! Iată o ocupație nobilă și demnă de laudă a fiecărui moldovean.
– Ce mai faci?
– Uite, mă satur de Moldova!
Coana Chirița este o persoană progresistă, iar intențiile ei sunt numai de salutat. Scrisoarea trebuie adusă pe șervet și talger și să fie „prezantată’’ frumos. Țăranii să facă bine să-și vadă de treabă, să-și păzească jițeii și Măriucile de junele obsedat Guliță. Dulcețurile să le facă cumnățica, oricine, ea nu! Că doar n-o să-și ardă fața ca gospodinile din târg. Ceaiul să bea în ,,luna lui iuli’’ cu „zahar” pe care îl iei frumușel din zaharniță cu cleștele. Nu cu „dejitili’’! Prânzul trebuie servit la orele 5 ca la Paris, totuși înainte de cinci ceasuri se poate „chili” câte un păhărel de rachiu așa, de curaj. Soțul trebuie să se îmbrace frumos, nemțește, nu ca lautarul lui Barbu, ăla cu naiu’. Și multe alte obiceiuri „evropenești’’ care ne arată cât de înfiptă este în realitate celebra noastră moldoveancă. Atât de mult că am putea lesne întocmi după spusele ei, un cod al bunelor maniere ale moldoveanului.

„Chirița în provinție”rămâne inepuizabila capodoperă dramatică românească din care, fie că recunoaștem, fie că nu, ne tragem seva noastră națională. …Și orice român poate să spună în sinea sa: Madame Chirița c’est moi!