Când fericirea se află în trecut – premieră la Sala Studio

Pe 9 februarie, de la ora 18:00, pe scena Sălii Studio a Teatrului Național Iaşi, va avea loc premiera pe țară ,,Când fericirea se află în trecut”, a dramaturgului italian Furio Bordon.

Următoarele reprezentații sunt programate pe 13 și 27 februarie, de la 18:00, la Sala Studio. 

Spectacolul regizat de Radu Ghilaş omagiază cei 50 de ani de teatru ai actorului Emil Coşeru, societar al Naționalului ieşean. Alături de el, în distribuție, actrița Doina Deleanu, de asemenea societar, şi Dumitru Georgescu.

Echipa de creatori ai spectacolului a fost completată cu Sebastian Rațiu – scenografie și light design, Andrei Cozlac – video design, Dragoş Cohal – sound design, Lorette Enache – mișcare scenică. Traducerea textului îi aparține Danei Coșeru.

Radu Ghilaș, regizorul spectacolului:

„Cum este atunci când ești bătrân, cu adevărat bătrân, la 80, 90 de ani? Сe gânduri îți trec prin cap când planurile pe termen lung sunt inutile, când viitorul este previzibil? Ce simți când fericirea se află doar în trecut? Sunt întrebări ce îmi vin în minte foarte des în ultima vreme.

Persoane foarte apropiate și dragi mie îmbătrânesc, devin neputincioase și, din pricina asta, se comportă stângaci, de parcă ar avea un fel de vină. De multe ori încearcă să se izoleze, deși oamenii, în mod special bătrânii, se tem de singurătate, sentiment ce le accentuează vulnerabilitatea și neputința.

Bătrânețea de lângă noi ne este câteodată incomodă, ne ferim să intrăm în contact cu ea, de parcă ar fi o boală contagioasă. Iubim compania oamenilor tineri, energici, care își fac planuri, visează, au viitorul înainte. Să nu uităm, însă, că în fiecare dintre noi crește un bătrân care are nevoie de căldură, de blândețe și, mai ales, de iubire.

Putem ignora bătrânii din jurul nostru, dar nu putem alunga bătrânețea care se instalează treptat în noi, încă de la venirea noastră pe lume. Nașterea, viața și moartea reprezintă constante în destinul unui om, doar iubirea este variabila.”

În 1993, textul lui Furio Bordon, cu titlul original „Le ultime lune”, a câștigat Premiul IDO (Istituto del Dramma Italiano) pentru cea mai bună piesă a anului.

Până în prezent, a fost montat în peste 20 de țări, obținând alte numeroase premii, printre care Premiul Criticii pentru cel mai bun spectacol, la Bruxelles, în 2003.

Rolul Tatălui interpretat de Emil Coșeru a fost jucat pentru prima dată de Marcello Mastroianni, în 1995, la Teatrul Stabile Carlo Goldoni Veneto.

Despre piesă, Furio Bordon mărturisește:

„Pentru mine, reprezintă validarea clară a scenei ca loc al libertății absolute, un loc unde totul devine posibil: cei vii dialoghează cu morții, amintirile, remușcările, dorințele devin personaje.

Într-un astfel de loc, nu mai există constrângeri spațio-temporale, ci doar marea lege a teatrului, în virtutea căreia tot ceea ce se întâmplă pe scenă este credibil. Este figura soției moarte o halucinație a bâtrânului protagonist sau este o prezență fantomatică?

Nu știu și nu mă interesează să știu. Poate sunt și una, și alta. Știu doar că suntem pe o scenă, un loc suspendat între cer și pământ, unde, așa cum ne învață Hamlet, există mai multe lucruri decât sunt imaginate în filosofia ta.”

 Foto: Odin Moise