Muzeul este situat în fosta casă Roset din Iași, clădire clasată monument istoric.

Istoricul muzeului

Muzeul de Istorie Naturală din Iași a fost înființat la data de 4 februarie 1834, din inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negri. Este primul muzeu de acest gen înființat în Principate.

În anul 1840 s-a cumpărat pentru muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, clădire în care muzeul, împreună cu Societatea, își desfășoară activitatea și în prezent. Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, fiind astăzi unul din puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structură a parterului de bolți pe arce.

Organizarea muzeului

Muzeul păstrează în colecțiile sale piese donate la începutul secolului al XIX-lea de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecție de oase de mamut și rinocer păros, găsite agățate drept contragreutate la cumpăna unei fântâni din Râșca, ținutul Fălticenilor), domnitorul Mihail Sturdza (elefantul indian Gaba, achiziționat contra sumei de 135 de galbeni), Iacob Cihac, aga Alecu Balș, Gheorghe Asachi și alții.

Cabinetul de Istorie Naturală devine cunoscut marelui public și prin faptul că, în una din sălile lui, deputații din Partida Națională, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei. Sala expune, alături de obiecte și mobilier cu valoare istorică, portretele celor care au înființat muzeul și Societatea, a personalităților care au activat la muzeu de-a lungul timpului: Iacob Cihac, Grigore Cobălcescu, Anastasie Fătu, Petru Poni etc.

În prezent colecțiile muzeului numără peste 300.000 exemplare, cele mai valoroase fiind colecțiile de Insecte, Moluște, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale și Plante. În 1840, momentul mutării în clădirea actuală, patrimoniul muzeal consta în: 1.500 minerale, 2.844 de plante, 3.000 de moluște și insecte, 795 de vertebrate, 92 de schelete. Cea mai veche piesă din colecția muzeului este elefantul indian, care a fost cumpărat în anul 1835 de domnitorul Grigore Mihail Sturdza și adus la palat, fiind ulterior donat muzeului.

În anul 2000 inventarul muzeului număra peste 350.000 de piese, dintre care 3.500 piese de patrimoniu (5.290 expuse și celelalte în depozit).

Colecția de Moluște cuprinde aproape toate speciile de Lamelibranchiate și Gasteropode din fauna României.

Colecția de Arahnidae (păianjeni) este una din cele mai mari din țară; ea cuprinde exemplare din Dobrogea, Moldova și Bucovina.

Dintre insecte, cele mai mari colecții sunt de Orthoptere, Odonate, Coleoptere, Lepidoptere și Neuroptere. Coleopterele numără peste 50.000 de exemplare și familiile cele mai bine reprezentate sunt: Staphylinidae, Meloidae, Cerambicidae și Scarabeidae.

Colecția de vertebrate: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere, numără peste 14.000 de exemplare, conținând aproape toate speciile existente în România și formând astfel una din cele mai bogate colecții din muzeele românești. Un interes deosebit îl prezintă colecțiile de cuiburi și ouă.

Colecția de paleontologie numără peste 10.000 de exemplare, iar cea de minerale peste 2.900 de eșantioane.

The post Muzeul de Istorie Naturală din Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Istoric

Muzeului Iașilor a fost înființat în 1920 la sugestia profesorului Gheorghe Ghibănescu care a fost promotorul constituirii unei societăți istorico – arheologice pentru a strânge „materialului istoric cu privire la Iași”. Prin decizia lui Mihai L. Negruzzi din 1 octombrie 1920, primar al Iașului, s-a format Societatea culturală „Muzeul orașului Iași”. Comitetul societății era format din Gh. Ghibănescu, Mihai Costăchescu, A.D. Atanasiu, Sever Zotta, Teodor Burada, Gheorghe Lascăr, Eugen Herovanu și N.A. Bogdan. Această instituție de cultură avea patru obiective:

• adunarea de obiecte de artă sau cu însemnătate istorică-arheologică, veșminte, icoane, tablouri, monede, documente, inscripțiuni, cărți (tipărite la Iași și relative la acest oraș), hărți care privesc Iașii sau Moldova,
• publicarea unui buletin istorico-arheologic,
• trezirea în public a cultului trecutului,
• înființarea unei școli de paleografie și epigrafie.

Muzeul a fost amenajat într-o clădire din curtea Mânăstirii Golia, pe strada Cuza Vodă nr. 10. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial colecțiile s-au risipit, unele piese și documente deteriorându-se sau pierzându-se, altele ajungând în colecțiile altor muzee ieșene sau în Arhivele Statului.

Noul muzeu

Noul muzeu va fi amenajat în Casa Burchi-Zmeu situată pe strada Zmeu nr. 3, construcție aflată pe lista monumentelor istorice din Iași. Sumele necesare reabilitării clădirii se ridică la aproximativ 19,5 milioane de lei, din care aproximativ 19 milioane au fost obținute din fonduri europene nerambursabile.

Muzeul va avea o expoziție numismatică amenajată la subsolul clădirii, 5 săli de expunere și 3 holuri pentru exponate la parter și, la etaj, 4 săli de expunere, două holuri pentru exponate și o sală multimedia.

The post Muzeul Municipal din Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Istoric

Muzeul Universității este continuatorul a două tradiții muzeale: Muzeul de Antichități și Muzeul Academic.

Muzeul de Antichități a fost organizat în 1916 prin eforturile profesorului Orest Tafrali. Muzeul, și a funcționat până după al Doilea Război Mondial, prezenta obiectele descoperite în cursul excavațiilor arheologice realizate în arealul culturii Cucuteni și al cetăților grecești de la Marea Neagră.[1] Ulterior, colecțiile sale au trecut în custodia Muzeului de Istorie a Moldovei, în prezent secție a Complexului Național „Moldova” din Iași.

Muzeul Academic a fost creat în 1960, cu ocazia Centenarului Universității, inițial ca o expoziție și apoi, la împlinirea a 125 de ani de la fondarea Universității, ca un mic muzeu in spatiul Rectoratului.

Organizare

Muzeul este găzduit într-o casă particulară construită la începutul secolului al XX-lea[3] în stil neogotic cu elemente de art nouveau, clădire ce a aparținut generalului de geniu în armata Regală, Scarlat Panaitescu, străbunicul lui Oreste Teodorescu. El a fost și Conferențiar universitar la Universitatea din Iași, precum și membru al Academiei Române Casa a fost achiziționată, în 2007, de Universitatea „Al. I. Cuza” pentru muzeu și a fost restaurată și modernizată. Clădirea este a fost inclusă pe „Lista monumentelor istorice din județul Iași” din anul 2015.

Muzeul Universității „Al. I. Cuza” a fost inaugurat în anul 2011 și este organizat în două secțiuni: „Muzeul Civilizației Cucuteni” și „Muzeul Academic”.

Muzeul Civilizației Cucuteni

Muzeul expune obiectele descoperite în cursul cercetărilor arheologice întreprinse în perioada postbelică de către arheologii Facultății de Istorie sau ai Institutului de Arheologie din Iași, o parte din piese provenind din Colecția Fundației „Cucuteni pentru mileniul III”. Muzeul expune doar 10-20% din ceea ce există în depozite.

Spațiul muzeal cuprinde exponate și material ilustrativ audio-video organizat în mai multe săli:

• o cameră centrală ce prezintă universul cercetărilor arheologice, redând diversele stadii ale explorării, începând cu investigația pe teren și terminând cu restaurarea pieselor;
• sala artelor, ce prezintă ceramica Cucuteni;
• sala ocupațiilor, ce prezintă unelte și arme și unde a fost amenajată o locuință caracteristică epocii;
• sala tezaurului, ce prezintă podoabe și obiecte de cult.

Muzeul Academic

Muzeul Academic prezintă o parte însemnată din patrimoniul documentar al Universității și diverse obiecte cu semnificație simbolică deosebită.

Spațiul muzeal este organizat atât după criterii tematice, cât și prin raportare la diversele etape istorice prin care a trecut învățământul superior ieșean.

A fost amenajată o replică a cabinetului rectorului în care pot fi admirate simbolurile Universității, decorații și diverse sigilii, precum ciocanul și mistria folosite la solemnitatea așezării pietrei fundamentale a palatului universitar, pe 23 mai 1893.

Evoluția istorică a instituției este prezentată cu exponate reprezentative (steagurile primelor facultăți, tablouri cu personalități, documente oficiale, medalii, fotografii, publicații). Sunt prezentate, de asemenea, evoluția disciplinelor academice, diversele laboratoare, Muzeul de Istorie Naturală, Grădina Botanică și Biblioteca Centrală Universitară, profesorii și studenții, atât din perspectiva activităților didactice, cât și prin formele de manifestare care au excedat cadrul universitar.

The post Muzeul Universității „Al. I. Cuza” appeared first on Cultura in Iasi.

Muzeul prezintă evoluția fenomenului teatral de la primele sale manifestări până în contemporaneitate, ilustrând principalele momente din istoria teatrului și contribuția marilor personalități la dezvoltarea acestuia.

Istoricul muzeului

Muzeul a fost inaugurat în decembrie 1976, la 160 de ani de la reprezentația primului spectacol în limba română, Mirtil și Hloe, pus în scenă de Gheorghe Asachi, în decembrie 1816. Sediul inițial al muzeului a fost casa vornicului Vasile Alecsandri, casă în care a copilărit poetul, vecină cu Biserica „Sfântul Ilie” acum dispărută.

Clădirea, construită de vornicul Alecsandri în 1780 și clasată monument de arhitectură, a fost folosită ca locuință și apoi ca sediu al Stației de salvare a județului Iași. A fost restaurată între anii 1972-1976 pentru a adăposti un nou muzeu al Iașului, Muzeul Teatrului.

După retrocedarea sediului Muzeului din str. V. Alecsandri (imobil de secol al XVIII-lea, muzeul a fost reorganizat sub forma Colecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, expoziție inaugurată la la 22 februarie 2009.

Organizarea muzeului

Colecția „Istoria teatrului românesc” se constituie într-un ansamblu de colecții unicat de afișe, costume, artă plastică și decorativă, manuscrise, fotografii etc.

Muzeul prezintă evoluția fenomenului teatral de la primele sale manifestări până în contemporaneitate, ilustrând principalele momente din istoria teatrului și contribuția unor mari personalități la dezvoltarea acestuia (Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Gheorghe Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Ion Sava, Victor Ion Popa, Miluță Gheorghiu, Nelu Ionescu, Teofil Vâlcu): afișe, manuscrise, cărți, costume ale unor actori care au jucat pe scena Teatrului Național din Iași (Matei Millo, Barbu Lăutaru, Miluță Gheorghiu), piese de mobilier, colecția de medalii Teodor Burada, prime ediții ale unor traduceri din dramaturgia universală, un afiș din 1837 pe care apare pentru prima dată titulatura de Teatrul Național Iași.

The post Colecția muzeală „Istoria teatrului românesc” din Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Istoricul clădirii

Clădirea muzeului a fost construită în 1989 după planurile arhitecului Virgiliu Onofrei, înlocuind o construcție mai veche de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este situată în zona centrală a parcului, la circa 100 de metri de Teiul lui Eminescu.

Muzeul a fost inaugurat cu ocazia centenarului morții poetului, la 15 iunie 1989. Sunt prezente expoziții dedicate operei eminesciene (ediții princeps și ediții critice), expoziții de grafică, pictură și sculptură (I. Neagoe, Al. Ichim, T. Mocanu, Iftimie Bârleanu, Richard Hette, Dan Hatmanu), precum și piese de mobilier și artă decorativă. Tot aici sunt expuse rarități, fotografii originale (Mihai Eminescu, Veronica Micle, fiicele sale), scrisori ale lui Eugen Lovinescu, Mite Kremnitz, Iosif Vulcan și alții.

Un punct de interes notabil îl constituie și expoziția de fotocopii după Caietele eminesciene, aflate în manuscris la Academia Română din 1902.

Expoziția documentară „Mihai Ursachi”

Expoziția documentară „Mihai Ursachi”, constituită în spațiul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul de Cultură Copou, a fost inaugurată la începutul lunii mai 2004. Expoziția permanentă cuprinde obiecte care au aparținut poetului. Acest colț dedicat poetului Mihai Ursachi păstrează memoria unuia dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XX-lea.

Programul de vizitare

Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10:00 și 17:00. Prețurile biletelor sunt de 10 lei (adulți), 8 lei (pentru grupuri de peste 12 persoane), 2 lei (elevi și studenți) și 4 lei (pensionari). Intrarea este liberă în prima duminică a fiecărei luni.

The post Muzeul „Mihai Eminescu” appeared first on Cultura in Iasi.

Istoricul clădirii

Vila Codreanu, monument de arhitectură, a fost construită în stil românesc, în anul 1934 (restaurată în 2009), pe un teren donat sonetistului de Primăria Iași ca o recunoaștere a admirabilei sale activități.

Organizarea muzeului

Muzeul este organizat în casa în care a locuit și a scris poetul, în perioada 1934 – 1957 (Vila „Sonet”). Deschisă publicului în 1970, casa-muzeu în care a locuit Mihai Codreanu se păstrează aproape în întregime așa cum arăta în timpul vieții poetului, cu toate valorile artistice, cu biblioteca, biroul de lucru, sufrageria, dormitorul și toate celelalte anexe. Camerele amenajate expozițional au aparținut, după moartea poetului soției acestuia, care le-a lăsat prin testament în vederea amenajării expoziției memoriale.

Trei dintre încăperi: biroul, dormitorul, sufrageria au această destinație încă din timpul vieții poetului. Casa memorială ocupă doar parterul clădirii, conform testamentului Ecaterinei Codreanu.

Sunt expuse manuscrise și ediții prime ale poetului, medalii, scrisori, cărți traduse de Mihai Codreanu, fotografii, mobilier autentic (secolele XIX – XX) și obiecte de artă (pictură, sculptură).

The post Casa Memorială Mihai Codreanu appeared first on Cultura in Iasi.

Ansamblul curții familiei Negruzzi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective:

• Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” – datând din anul 1839
• Casele familiei Negruzzi – datând din secolul al XIX-lea
• Parcul – datând din secolul al XIX-lea
• Mormântul scriitorului Costache Negruzzi – datând din secolul al XIX-lea

Istoricul clădirii

Conacul familiei Negruzzi datează din perioada anilor 1807-1810, aparținând mai întâi lui Dinu Negruț (tatăl scriitorului Costache Negruzzi), care a primit la căsătoria sa cu Sofia Hermeziu, ca zestre, moșia Trifeștii Vechi (localitate care apoi s-a numit Hermeziu, din 1967 Lunca Prut și din 1996 din nou Hermeziu).

În această casă s-au născut și/sau au trăit mai multe personalități ale istoriei românești:

• postelnicul Constantin (Costache) Negruzzi (1808-1868) – scriitor, membru al Academiei Române chiar de la înființare, președinte al Eforiei Iașilor, director în câteva rânduri al Visteriei Moldovei, efor al școlilor, codirector al Teatrului Național din Iași (împreună cu Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri), ministru al finanțelor, părintele nuvelei istorice românești (Alexandru Lăpușneanu); s-a născut și a locuit la Hermeziu, fiind înmormântat în curtea bisericii din sat;
• Leon C. Negruzzi (1840-1890) – scriitor junimist, fost prefect al județului Iași, primar al Iașului și senator de Iași; a trăit la Hermeziu și a fost înmormântat în curtea bisericii din sat;
• Iacob C. Negruzzi (1842-1932) – scriitor, președinte și vicepreședinte al Academiei Române, unul din cei cinci membri fondatori ai societății Junimea și secretar perpetuu, timp de 25 de ani, al revistei Convorbiri literare; s-a născut la Hermeziu;
• Mihai L. Negruzzi (1873-1958) – general, scriitor, memorialist, fost primar de Iași și rezident regal al Ținutului Prut (1938); fiul lui Leon Negruzzi, a trăit la Hermeziu în 1930;
• Ella L. Negruzzi (1876-1949) – prima femeie avocat din România; născută la Hermeziu.
• Leon M. Negruzzi (1899-1987) – scriitor de limbă franceză și traducător în limba franceză a numeroase pagini de literatură română; fiul generalului Mihai Negruzzi, a locuit pentru o perioadă la Hermeziu.

Mormântul lui Costache Negruzzi

În conacul familiei Negruzzi au poposit ca oaspeți în decursul timpului domnitorii Mihail Sturdza și Alexandru Ioan Cuza, scriitorii Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Petre P. Carp, majoritatea scriitorilor junimiști și reputați actori ai Teatrului Național din Iași, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezența căruia cei doi frați, Leon și Iacob, cântau la pian și flaut.

În anul 1968 s-a amplasat aici o placă de marmură ce marca 100 ani de la moartea scriitorului Costache Negruzzi, cu un citat din Vasile Alecsandri, 1868-1968 „Costache Negruzzi este un nume scump României și va rămîne în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru.” V. Alecsandri.

După ce în perioada regimului comunist a servit pe post de sediu al CAP-ului local, Muzeul Literaturii Române din Iași, prin muzeografii Constantin-Liviu Rusu și Olga Rusu, s-a ocupat între anii 1993-1995 de restaurarea casei, reconstituind viața și activitatea acestei familii de cărturari.

Organizarea muzeului

Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu a fost inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995 și conține cinci săli de expoziție, precum și o sală multifuncțională pentru manifestări de amploare. Casa memorială cuprinde o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale.

Holul central, în care este amenajată expoziția documentară, însumează manuscrise, cărți în ediții prime și cu autografe, fotografii edite și inedite, fotocopii, obiecte care au aparținut scriitorilor (pipă, medalii, ștampile, ceasornic solar etc.), numeroase extrase din operele lor, precum și ale exegeților acestora, fișe bio-bibliografice și genealogice, tablouri și portrete în ulei și busturi în ghips.

Camerele memoriale: salon de muzică, bibliotecă-birou, sufragerie, dormitor sunt amenajate cât mai aproape de destinația lor originară, punând în evidență piese de mobilier, instrumente muzicale (flautul lui Iacob, pianul lui Leon etc.), fotografii, portrete ale membrilor familiei sau ale prietenilor, realizate de artiști plastici ieșeni contemporani, stampe de epocă, covoare, piese de iluminat, mobilier de sufragerie original.

Biblioteca conține o reconstituire a colecțiilor de ziare și reviste, cărți, calendare, ediții numeroase ale operelor negruzziștilor, carte veche românească, manuscrise, literatură franceză, germană, greacă, latină, italiană etc.

Muzeul a fost nominalizat, între alte 65 din 20 țări ale Europei, de către Fundația EMYA din Bristol pentru Premiul Muzeului European al anului 1997. A fost vizitat pentru selecție la data de 4 octombrie 1996 de către Ann Nicholls, administrator al Fundației Emya din Bristol (Anglia) și de Wym Vander Weiden, director al Muzeului de Istorie Naturală din Leiden (Olanda), membru al juriului, p placă de marmură marcând acest eveniment.

La data de 20 mai 2001, a avut loc manifestarea culturală „Popas moldav la familia Negruzzi”, având loc cu acest prilej o prelegere pe tema „Constantin Negruzzi, azi” susținută de profesorul universitar Liviu Leonte, lansarea broșurii Casa memorială „Constantin Negruzzi”, redactata de un colectiv al MLR condus de muzeograful Olga Rusu și tipărită în 500 de exemplare pe cheltuiala lui Matei Fotiade, precum și a volumului „Constantin Negruzzi” al lui Serghei Colosenco, care reconstituie prin careuri rebusistice viața și activitatea cărturarului.

Cu acest prilej, urmașii familiei (printre care Irina Fotiade, strănepoata scriitorului Costache Negruzzi și Matei Fotiade) au anunțat donarea conacului către Muzeul Literaturii Române din Iași.

Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu poate fi vizitată de marți până duminică între orele 10.00 – 17.00.

The post Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești appeared first on Cultura in Iasi.

Istoricul muzeului

Clădirea, clasată monument de arhitectură, a fost construită de Mihail Kogălniceanu în 1842. În timpul Primului Război Mondial a locuit aici George Enescu, apoi, între 1918 – 1936, Mihail Sadoveanu. În 1950 statul român, prin ordinul Consiliului de Miniștri, confiscă proprietatea lui Mihail Sadoveanu, iar la 1 ianuarie 1954 Ministerul Agriculturii, în baza unui „Proces verbal de predare-primire”, încredințează spre folosință atât „Casa cu Turn” din Copou, actualul Muzeu Sadoveanu, cât și cele 5,2 hectare care aparțineau scriitorului, Institutului Agronomic Iași. Până în 1980 casa a servit ca sediu al Institutului de lingvistică, istorie literară și folclor al Academiei și Institutului de antropologie. A fost restaurată între anii 1978 – 1980.

Organizarea muzeului

Cele șapte încăperi ale muzeului au fost amenajate astfel: documente privind istoricul casei și a personalităților care au locuit-o; anii de școală și debutul scriitorului; documente, lucrări de artă, obiecte personale privind familia, cărțile de început ale scriitorului; camera de primire a musafirilor și lucrări din perioada de apogeu a creației sadoveniene; Sadoveanu – pescar, vânător și șahist; Sadoveanu în arta plastică; camera de rarități.

Muzeul expune manuscrise, ediții prime, fotografii originale, unelte de vânătoare și pescuit, mobilier, vestimentație, lucrări de artă plastică (Octav Băncilă, A. Băieșu), grup statuar.

Expoziția documentară „Alexandru Husar”

Expoziția documentară „Alexandru Husar”, constituită în spațiul Muzeului „Mihail Sadoveanu” a fost inaugurată în anul 2010. Expoziția permanentă cuprinde obiecte care au aparținut profesorului. Camera de studiu a lui Alexandru Husar păstrează memoria unuia dintre cei mai importanți profesori și cercetători ai istoriei civilizației.

The post Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Istoricul clădirii

Clădirea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este monument de arhitectură cu valoare memorială. Casa a aparținut prozatorului Nicolae Gane până în anul morții (1916), apoi a fost vândută de fiul său Direcției Regionale Silvice.

După 1948 clădirea a trecut în patrimoniul Primăriei Iași, fiind atribuită Întreprinderii de Gospodărie Comunală. La 25 decembrie 1992 a fost atribuită Muzeului Literaturii Române, care în prezent deține câteva camere, celelalte fiind ocupate încă de Regia Autonomă de Termoficare Iași.

Organizarea muzeului

În muzeu sunt expuse piese de mobilier, obiecte personale, manuscrise autografe, corespondență originală, cărți care au aparținut lui Nicolae Gane, fotografii și picturi originale din secolele XIX – XX.

În casa Nicolae Gane a fost organizat și muzeul primăriei care cuprinde fotografii, afișe, stampe, manuscrise, publicații ale primăriei, cărți cu autograf, obiecte ce au aparținut personalităților ce s-au aflat în fruntea administrației Iașului: Vasile Pogor, Costache Negruzzi, Dimitrie Gusti etc.

În perspectivă, Muzeul Literaturii Române din Iași preconizează ca în Casa „Nicolae Gane” să fie concretizate două proiecte culturale de referință pentru specificul Iașului: Centrul de muzeologie literară și Muzeul instrumentelor de scris.

The post Casa Memorială „Nicolae Gane” appeared first on Cultura in Iasi.

Istoricul clădirii

Clădirea, construită înainte de 1860, în care a locuit poeta Otilia Cazimir (1894 – 1967) între 1908 – 1967 a fost restaurată între anii 1970 – 1972 și în 1977, după cutremur. Casa fusese cumpărată de părinții poetei când avea 4 ani, ea locuind aici până la sfârșitul vieții.

Organizarea muzeului

În muzeu sunt expuse icoane din secolul al XVIII-lea cu ferecături de argint, fotografii inedite, cărți cu autograf, manuscrise, scoarțe moldovenești, mobilier și obiecte personale ale poetei.

Obiectele sunt expuse în două camere și un hol, redând mediul în care a trăit și a creat cunoscuta scriitoare. Portrete ale sale sau peisaje din zona Bucșinescu, realizate de pictori din școala ieșeană, precum Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolae Constantin ș.a. dau măsura prețuirii de care se bucura Otilia Cazimir în rândul artiștilor plastici.

Sunt expuse, de asemenea, fotografii inedite, cărți cu autograf, manuscrise, scoarțe moldovenești, mobilier și obiecte personale ale poetei.

The post Casa Memorială „Otilia Cazimir” appeared first on Cultura in Iasi.