Istoric

De-a lungul vremii, numele Iașului și al României au fost permanent legate de viața muzicală europeană (între evenimentele deosebite merită menționate concertele lui Franz Liszt, din anul 1847 din actuala Casă Balș).

În 1860 a fost înființată Școala de Muzică și Declamațiune, transformată patru ani mai târziu în Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, iar în 1868 – Societatea Filarmonică Română din Iași, considerată a fi primul pas către constituirea ansamblurilor muzicale profesioniste cu activitate permanentă.

În 1905-1906 are loc prima stagiune simfonică ieșeană ce a cuprins cinci concerte, susținute de orchestra Conservatorului, dirijor Enrico Mezzetti, activitate continuată până în 1917, de Athanasie Theodorini, Ion Vlăduță și apoi de Antonin Ciolan, iar între 1917-1918 are loc istorica stagiune simfonică a orchestrei alcătuite din instrumentiști bucureșteni și ieșeni, inițiată și condusă de George Enescu, urmată de fondarea Societății Filarmonice George Enescu (1918), care a funcționat până în 1923, apoi între 1930-1932.

Începutul anilor’40 a reprezentat o perioadă de împliniri a Iașului muzical, împliniri efemere răvășite de război, ce au apărut din același elan datorat acelorași personalități care au reușit să pună bazele Filarmonicii: Ion Petrovici, profesor și filosof ieșean, în acel moment Ministrul culturii naționale și cultelor și pianistul Radu Constantinescu, directorul Academiei de Muzică și Artă dramatică. Momentul sărbătoresc al inaugurării Filarmonicii Moldova încheia perioada unor ani îndelungați de generoase inițiative și de permanente strădanii ale muzicienilor ieșeni de a oferi publicului bucuria temeiniciei unor activități muzicale promovate de instituții artistice pertinente și permanente.

Cu un program conținând Uvertura Flautul fermecat de Mozart, Simfonia Eroica de Beethoven, un antract din Rosamunde de Schubert, uvertura la opera Maeștrii cântăreți din Nürnberg de Wagner și încheind cu Rapsodia a doua de Enescu, debuta la 9 octombrie 1942, în sala Teatrului Național din Iași sub bagheta maestrului George Enescu – cel care a vegheat permanent asupra destinului muzical al Iașului -, concertul inaugural al Filarmonicii Moldova din Iași. „Urez Filarmonicii Moldova să trăiască veacuri pentru a-și îndeplini preafrumoasa misiune ce îi este încredințată.” avea să scrie maestrul George Enescu, în Cartea de aur a Filarmonicii, în anul 1943.

Profesorul Radu Constantinescu și ceilalți susținători ai instituției nou constituite concepuseră un ansamblu capabil sa abordeze repertoriul simfonic reprezentativ și astfel, în primul ei deceniu de existență, formația și-a însușit un foarte divers și bogat repertoriu simfonic, ce a constituit baza nașterii de mai târziu a stilului interpretativ propriu. Astfel, numărul de prime audiții locale, din genurile simfonic si concertant ce au avut loc în perioada 1942-1953 depășește 150 de lucrări. Iar în privința valorii repertoriului abordat, acum vor răsuna pentru prima data la Iași simfoniile lui Mozart, Brahms, Schubert și Schumann, muzica de R. Strauss, Debussy și Șostakovici, concerte de Saint-Saëns, Glazunov, Rahmaninov, Liszt și Ravel, muzică românească de Al. Zirra, A. Castaldi, M. Andricu, A. Stoia, A. Alessandrescu.

După 1946, repetițiile se țineau în Sala armeană (din curtea Bisericii Armene), iar concertele – în Sala cinematografului Sidoli și la Teatrul Național.

Între 22-29 septembrie 1951, Filarmonica găzduiește o Săptămână a muzicii românești.

În primăvara anului 1953 se produce un eveniment ce va deschide noi și fericite perspective de dezvoltare artistică: înființarea Corului, sub conducerea profesorului, muzicologului și dirijorului George Pascu. În toamna aceluiași an va căpăta titulatura de Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii de Stat din Iași.

În 17 noiembrie 1957 se inaugurează sala de concerte și sediul actual al Filarmonicii din strada Cuza Vodă nr. 29.

În 1962, la pupitrul orchestrei simfonice a Filarmonicii vine tânărul dirijor Ion Baciu, care va transforma acest ansamblu într-unul de rang național și în scurt timp internațional. Acest lucru constituie, după crearea Corului, al doilea moment de răscruce în viața Filarmonicii.
Timbrul inconfundabil al orchestrei de coarde, cultivat de Ion Baciu, va atrage din partea  muzicologului Iosif Sava caracterizarea devenită emblematică de „Stradivarius-ul lui Baciu”.

Orchestra devenise deja un ansamblu cu personalitate artistica, iar 1971 are loc primul turneu peste hotare, în Germania. Stimulați de ascensiunea artistică a orchestrei Filarmonicii, în 1973 se organizează prima ediție a Săptămânii muzicii românești, ce va deveni ulterior Festivalul Muzicii Românești. Tot în 1973, orchestra Filarmonicii ieșene este invitată pentru prima dată să participe la Festivalul Internațional George Enescu.

În 1980, Cvartetul Voces devine ansamblu permanent al Filarmonicii ieșene.

Între 1980-1989 se pune în aplicare legea autofinanțării activității instituțiilor de stat, în special al celor de cultură, lege teoretizată în decretul nr.151 din 12 decembrie 1975. În afară de veniturile generale și de subvenția minusculă de la buget, fiecare ansamblu artistic și solist titular susținea un număr cât mai mare de spectacole, obținând astfel fonduri suplimentare. Între anii 1984-1988, în fruntea conducerii Filarmonicii ieșene este numit violonistul Bujor Prelipcean care a reușit să găsească fonduri și să susțină financiar continuitatea activității Filarmonicii. După demisia directorului Bujor Prelipcean înaintată în noiembrie 1988, conducerea instituției a fost încredințată contrabasistului Petre Baciu, iar după 1990 a fost numit director Liviu Braica.

Cu toate impedimentele, Filarmonica ieșeană a devenit o prezență artistica remarcată și apreciată nu o dată, pe scenele de concert din țară – în primul rând cele bucureștene – și din străinătate: Sala Beethoven de la Bonn, Teatrul antic de la Macerata (Italia), Concertgebouw din Amsterdam, Meistersingersaal din Nürnberg, Sala Edvard Grieg din Bergen (Norvegia), Salle Gaveau din Paris, Auditorium-ul din Madrid, Gewandhaus din Leipzig, Tonhalle din Zurich, Gasteig a Filarmonicii din Munchen… De asemenea la New York, Washington, Chicago, San Francisco, Boston si Los Angeles ori la Vancouver, Edmonton, Ottawa, Toronto, Montreal…

În anul 1986, dirijorul Ion Baciu a părăsit Filarmonica și Iașul, fiind urmat la pupitrul orchestrei – timp de 13 ani – de Gheorghe Costin (1988-2001).

Din anul 1990, dirijorul si mentorul Corului Academic Gavriil Musicescu al Filarmonicii a devenit Doru Morariu.

In perioada 1995-2001, alături de Gheorghe Costin, la pupitrul orchestrei ieșene a activat tânărul si talentatul Camil Marinescu; iar din 1998 până in 2009, celor doi li s-a adăugat un al treilea – Alexandru Lăscae, muzician remarcabil, concert maestru timp de peste doua decenii la Orchestra Simfonica din Haga (Olanda), totodată dirijor experimentat.

La 17 februarie 1999, violonistul Bujor Prelipcean revine în funcția de director general al Filarmonicii Moldova pentru a doua oară, având cel mai lung directorat din istoria instituției.

Filarmonica ieșeană a acordat titlul de Principal Guest Conductor dirijorilor apreciați de orchestră și public totodată, remarcabile personalități muzicale: Michele Santorsola (Italia) primește acest titlu în 2003, Paul Nadler (SUA) în 2004, Mark Mast (Germania) în 2006.

În mai 2017, Orchestra simfonică a Filarmonicii Moldova s-a bucurat de prezența unui tânăr dirijor japonez Kazuki Wada, laureat al Concursului Internațional de dirijat Jeunesses Musicales, București 2015. Datorită colaborării extrem de fructuoase dintre ansamblul orchestral și dirijor, dar și a reacției entuziaste a orchestrei, i s-a înmânat din partea instituției, în semn de mulțumire și apreciere, o diplomă de Cel mai bun tânăr dirijor.

Din aprilie 2008, Cvartetul de coarde Ad libitum s-a alăturat ansamblurilor artistice titulare ale Filamonicii Moldova din Iasi.

Demonstrând un profund și respectuos angajament față de eforturile muzicienilor fondatori, Filarmonica ieșeană a creat, în cele peste 75 de stagiuni ce au trecut până astăzi, o istorie extraordinară. De atunci, au evoluat la pupitrul orchestrei ieșene nume cunoscute din viața muzicală românească și internațională, toți contribuind la închegarea, omogenizarea și suplețea ansamblului orchestral: Horia Andreescu, Ion Baciu, Marco Balderi, Roberto Benzi, Erich Bergel, Frédéric Chaslin, Antonin Ciolan, Renard Czaikovski, Emanuel Elenescu, Lawrence Foster, George Georgescu, Valeri Gherghiev, Olivier Grangean, Michael Hofstetter, Samo Hubad, Vakhtang Jordania, Cristian Mandeal, Paul Nadler, Oskar Nedbal, Vaclav Neumann, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Eduard Serov, Constantin Silvestri, Adrian Sunshine, Felix Weingartner.

Muzicienii Filarmonicii ieșene au avut de asemenea șansa de a colabora cu soliști celebri precum: Alexandru Agache, Radu Aldulescu, Lucia Aliberti, Dmitri Bashkirov, Jose Carreras, Li Min Cean, Aldo Ciccolini, Leontina Ciobanu-Vaduva, Viorica Cortez, Halyna Czerny-Stefanska, Nikolai Demidenko, Philippe Entremont, Viktor Eresko, Valentin Gheorghiu,Yvry Gitlis, Dan Grigore, Nicolae Herlea, Grigori Jislin, Rudolf Kerer, Wolfgang Laufer, Mihaela Martin, Elena Mosuc, David Ohanesian, Vladimir Orlov, Emilia Petrescu, Sviatoslav Richter, Kiril Rodin, Mstislav Rostropovici, Stefan Ruha, Daniil Safran, Eugen Sarbu, Dimitri Sgouros, Viktor Tretiakov, Ion Voicu, Frank Peter Zimmermann.

Paralel cu prezența scenică, ansamblurile Filarmonicii ieșene au înregistrat zeci de ore de muzică, din cele mai diverse genuri și perioade, românească și străină, pe disc, la radio și la televiziune.

Pentru a numi doar câteva din înregistrările care se află în arhiva Filarmonicii, amintim de discurile înregistrate pentru Electrecord în 1982, ce cuprind Suite din baletele Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci de P. I. Ceaikovski, sub bagheta dirijorului Ion Baciu; sau Operele Golem, Arald, Luceafărul de Nicolae Bretan, din septembrie 1987 cu dirijorul Cristian Mandeal la pupitru.

În noiembrie 1986, Orchestra simfonică și dirijorul Horia Andreescu au realizat la Iași, primele înregistrări digitale din România, cu muzică de Al. Glazunov pentru Casa de discuri Naxos. Au fost realizate atunci două CD-uri, unul cu muzica baletului Ruses d’amour, al doilea cu lucrări orchestrale, reprezentând volumul 4 dintr-o serie dedicată compozitorului Glazunov, cu diverse orchestre de valoare internațională.

În noiembrie 1989, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin s-au înregistrat pe LP Electrecord fragmente simfonice din opere de Richard Wagner: Aurul Rinului (Intrarea zeilor în Walhala), Walkyria (Cavalcada Walkyrilor, Vraja focului), Siegfried (Murmurul pădurii), Amurgul zeilor (Marș funebru), Parsifal (Farmecul Vinerii Mari).

În perioada 1992-1994, Orchestra simfonică, Corul Gavriil Musicescu și dirijorul Alexandru Lăscae au realizat în colaborare cu Casa de discuri Ottavo din Olanda prima serie de 5 CD cu lucrări simfonice și vocal-simfonice de George Enescu, conținând: Rapsodia Română nr.1 în la major, Suita nr.1 în do major și Suita nr. 3 Săteasca în re major (CD 1); Simfonia nr.3 în do major, Rapsodia română nr. 2 în re major (CD 2); Simfonia nr. 1 în mi bemol major și poemul simfonic Vox Maris, op. 31 (CD 3); Simfonia concertanta pentru violoncel și orchestră (solist: Goodfried Hoogeveen), Suita nr.2 în do major (CD 4); Simfonia no.2 în la major și Uvertura de concert în la major, op. 32 (CD 5).

În perioada iunie-iulie 1998, dirijorul Doru Morariu și Corul filarmonicii realizează înregistrarea extrem de valoroasă a Liturghiei Ortodoxe semnată Gavriil Musicescu, înregistrată în incinta Bisericii Banu din Iași.

În colaborare cu Orchestra simfonică ieșeană și cu dirijorul Camil Marinescu, soprana Elena Moșuc a realizat un CD pentru Arte Nova – BMG Entertainment, între anii 1999-2000, cu pagini din operele mozartiene, reprezentative pentru repertoriul și personalitatea sa artistică.

Corul Academic G. Musicescu, alături de dirijorul său permanent Doru Morariu au realizat în septembrie 2003 un CD intitulat Ave Maria, cu piese corale a cappella de compozitori români şi străini.

În mai 2003, o altă serie de înregistrări a avut loc sub bagheta dirijorului și compozitorului Sabin Păutza realizând prelucrări ale unor capodopere muzicale: Passacaglia și Fuga în do minor de J. S. Bach, Marea Fugă op. 133 de L. van Beethoven, Suita op. 10 de G. Enescu.

În ianuarie 2005, dirijorul Michele Santorsola și pianistul Paolo Vergari inițiază înregistrarea Concertelor pentru pian și orchestră de G. Fr. Malipiero, pentru Casa de discuri Phoenix Classics 2.

Datorită existentei celor două ansambluri artistice ale Filarmonicii ieșene – Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil Musicescu – a fost posibilă prezentarea unor lucrări din repertoriul vocal-simfonic și de operă: Simfonia a IX-a de Beethoven (prima audiție la 4 iunie 1954), Requiem-ul de Mozart (27 mai 1955), Oratoriul Anotimpurile de Haydn (26 aprilie 1957), Requiem-ul de Verdi (17 februarie 1961) sau Cantata Carmina burana de Carl Orff (19 ianuarie 1962). Acestor momente de referință li s-au adăugat numeroase alte prime audiții locale din genurile vocal-simfonic, simfonic și concertant, precum și nenumărate lucrări corale a cappella – capodopere românești și universale.

În prezent, disponibilitățile repertoriale ale artiștilor Filarmonicii din Iași sunt practic nelimitate: de la clasic la contemporan; simfonic, vocal-simfonic, opera, cameral; muzica cultă și de divertisment, jazz simfonic, muzică de film, menținând în permanență un nivel înalt a calității artistice și creând experiențe muzicale cu impact puternic asupra auditorilor. În 2009 se lansează proiectul Muzica pentru toți, ce cuprinde programe de mare popularitate susținute de Orchestra simfonică și de Corul academic G. Musicescu, la început în Parcul Copou, ulterior în complexul Palas Iași – în parc sau în mall.

La 22 iunie 2013, Filarmonica Moldova este invitată să concerteze în prima ediție a Festivalului Internațional al Educației, având un succes deosebit.

Între 11-13 noiembrie 2014 are loc prima ediție a Festivalului de Cvartet la Iași.

În cadrul unei ceremonii desfășurate în 25 martie 2015, la Castelul Peleș, Filarmonica de Stat Moldova Iași a fost decorată cu Ordinul Crucea Casei Regale a României, distincție conferită profesorului univ. dr. Bujor Prelipcean, directorul general al instituției, de Principesa Moștenitoare Margareta, în numele Majestății Sale, Regele Mihai I.

Înalta distincție a fost acordată pentru întreaga activitate concertistică și culturală desfășurată timp de peste șapte decenii pentru promovarea valorilor inestimabile ale culturii muzicale românești și păstrarea spiritului național în muzică, pentru promovarea muzicii culte în rândul tinerelor generații și pentru recunoașterea muzicii românești peste hotare.

The post Filarmonica „Moldova” Iași appeared first on Cultura in Iasi.

Istoric

În 1920, pe terenul unei fostei fabrici de ciorapi, a fost construită după planurile arhitectului V. Mironescu o clădire care să adăpostească activitățile culturale desfășurate de Societatea „Ateneul Popular – teatru și cinematograf”, asociație creată în 1919.

Membrii fondatori ai Societății Ateneul Popular au fost Constantin N. Ifrim, Victor Carpus, C. Simionescu, V. Mihăilescu, Leon Popovici, A.C. Cuza, Ion V. Ionescu, Mihai Geamănu, C. Leonte, Corneliu Șumuleanu, Gheorghe Mihăilescu, N. Negrescu, N. Ionescu-Râmniceanu, Gh. Neculau, Grigore Bejan, A. Vieru, Vladimir Mironescu, Ion Zamfirescu, I. Antoniu, I.P. Șincoca, Constantin Stamboliu, I. Constanțiu, Dumitru Carp.

Clădirea, inaugurată pe 25 aprilie 1920 sub numele de Ateneul Popular „Tătărași” și realizată în stil românesc fără ornamentații exterioare sau interioare, era formată din trei corpuri legate între ele: corpul din față cu parter și un etaj, corpul din mijloc, care avea o sală de spectacole cu 600 de locuri, și ultimul corp, asemănător primului, cu două niveluri, care acoperea scena de spectacole. În plus de sala de spectacole, clădire dispunea de spații pentru o bibliotecă.

Ca urmare a deteriorărilor determinate de cutremurul din 1977 activitățile au fost întrerupte. În 1998 au fost demarate lucrările pentru o nouă clădire, inaugurarea fiind realizată în 2002.

Astăzi poartă numele de Ateneul din Iași.

Adresa: Str. Ion Creangă, nr. 14 IAŞI, cod postal 700320
Telefon/ Fax: 0232 261 846
Email: office@ateneuiasi.ro

The post Ateneul din Iasi appeared first on Cultura in Iasi.

Înființat în 1840, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei românești fiind asigurată de Costache Caragiali, Teatrul Național a funcționat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou.

În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară.

La 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național a fost inaugurată de primarul Nicolae Gane. Planurile clădirii aparțin celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer, ce au proiectat construcții similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich.

Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iași. În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).

Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneția cu 109 becuri.

În prezent, această clădire găzduiește și Opera Națională Română Iași.

Până în 2011 Naționalul din Iași își desfășoară activitatea în mai multe locații. Datorită lucrărilor de reconstrucție, spectacolele se desfășoară la Sala Teatru³ (Teatru la Cub), Sala Pod Pogor Fiul, Sala Studio Teofil Vâlcu și Sala Uzina cu Teatru.

Trupa Teatrului National

Trupa este alcătuită din 36 de actori, 2 regizori și 2 scenografi alături de compartimentele manageriale, administrative și tehnice, și de alți numeroși colaboratori și invitați pe proiect teatral. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), lor adaugându-li-se reluările spectacolelor de succes.

Repertoriul, alcătuit pe baza valorii artistice a textelor propuse, pe baza criteriilor de utilizare a trupei, în urma ofertelor regizorale și a testelor de piață, cuprinde piese din dramaturgia clasică și universală, urmărind în aceeași măsură și promovarea noii dramaturgii românești.

Astfel, echilibrul unui asemenea repertoriu relevă orientarea pluridirecțională a mesajului cultural care nu mai este apanajul exclusiv al unui cadru formal, ci creează modalități tot mai diverse de contact public. Naționalul ieșean tinde către un asemenea limbaj modern care să satisfacă exigențe din cele mai diverse.

Adresa: Str. Agatha Bârsescu nr. 18, cod 700074, Iaşi
Telefoane:
Poartă: 0232-267763
Secretariat: 0232-267824; fax: 0232-254499
Secretariat Contabilitate: tel. / fax: 0232-254500
Secretariat literar, Marketing – PR: 0232-267794
E-mail: tniasi @ yahoo. com

Agenția Teatrală:

Telefon: 0232 255999
Adresa: Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 4 (lângă BCR)
Program: 12.00 – 17.00, de marți până sâmbătă inclusiv.

The post Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi appeared first on Cultura in Iasi.

Înfiinţată în l950 în formula de Teatru de păpuşi, noua instituţie de spectacole pentru copii cu trupă stabilă din Iaşi şi-a deschis prima stagiune cu „Peştisorul de aur” de A.S. Puşkin, regia Iosif Ligeti, cu cinci actori în distribuţie. Adevăratul întemeietor al trupei a fost regizorul Manole Al. Foca, profesor de filosofie şi dicţie la Conservatorul ieşean, secretar personal al poetului  Mihail Codreanu.

El s-a preocupat de formarea unei prime generaţii de actori (Lucreţia Cărăuţu, Elena Brehnescu, Emil Petcu, George Zaharia, Petre şi Emilia Valter, Ion şi Simona Agachi, Constantin si Nicolae Brehnescu, Eliza Florescu), dintre care unii mai pot fi văzuţi şi astăzi pe scena teatrului (Constantin Brehnescu, convertit la regie, Nicolae Brehnescu, Ion Agachi).

Primele reprezentaţii au fost găzduite de o sală de cinematograf, într-un mic spaţiu de pe strada Ştefan cel Mare, în curtea Bisericii Catolice.În acei ani, repertoriul era constituit mai ales din poveşti populare româneşti, completate, începând cu cel de al doilea deceniu de activitate, cu importante titluri de afiş ale literaturii universale: „Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet, „Căsătorie cu de-a sila” de Molière, „Prinţesa Turandot” de Carlo Gozzi etc.

În l973, titulatura instituţiei se schimbă în Teatrul pentru Copii şi Tineret, teatrul lărgindu-şi aria repertorială şi gamă mijloacelor actoriceşti, îmbinând arta păpuşărească cu muzica, poezia, pantomima şi dansul, adresându-se mai multor categorii de vârste.

Sunt testate şi reprezentaţii în spaţii neconvenţionale, care au fost bine receptate de public. O nouă generaţie de actori s-a format atunci: Ortansa Stănescu, Constantin Ciofu, Camelia Poenaru, Constantin Amuntencei, Mircea Sava, Doina Iarcuczewicz, Nina Dimitriu, Liviu Smântânică, Cristina Anca Ciubotaru, căreia i s-a adăugat una mai tânără: Dorina Crişan Rusu, Liliana Mavriş Viorel Vârlan, Toma Hogea.

Cu ei au lucrat regizorii Natalia Dănăilă şi Constantin Brehnescu, scenografa Axenti Marfa, ca şi o serie lungă de prestigioşi colaboratori din ţară: scriitorii Nina Cassian, Valentin Silvestru, Silvia Kerim, regizorii Cătălina Buzoianu, Anca Ovanez, Petre Bokor, Nicolae Scarlat, scenografii Hristofenia Cazacu, Cik Damian, George Doroşenco, Eustaţiu Gregorian, compozitorii Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Cristian Misievici, Anda Tăbăcaru.

În 1977, din cauza avarierii clădirii, sediu al teatrului va fi, pentru zece ani, Casa Tineretului. În acelaşi an a demarat construirea unui nou sediu unde, din decembrie l987, teatrul îşi desfăşoară activitatea. Clădirea este ultramodernă, unică în România şi rară în Europa, şi dispune de două săli de spectacole, cea mare cu 450 locuri, cea mică cu 150, săli de repetiţii, foaiere ample, ateliere de producţie.

Inaugurarea ei a însemnat şi completarea denumirii teatrului, pe frontispiciu fiind înscris numele Teatrul pentru Copii si Tineret „Luceafărul”. Pe afişul permanent figurează autori clasici ai literaturii universale (Charles Perrault, Fraţii Grimm, Carlo Collodi, H.G.Wells, Mark Twain, Pamela Travers, Frank Baum) şi autori români (Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale).

Trupa stabilă de la „Luceafărul” este alcătuită în acest moment de 22 de actori, 2 regizori şi un scenograf. Teatrul este finanţat de Consiliul Judeţean, dar are si venituri proprii. Trupa pregăteşte în fiecare stagiune, în medie, câte cinci noi premiere pe care le vizionează aproximativ 50.000 de spectatori.

Ultimii ani au marcat o accentuare a interesului artistic pentru categorii de public mai largi, ca acelea ale adolescenţilor şi tinerilor. An de an, spectacolele Teatrului sunt invitate şi selectate la cele mai reprezentative festivaluri din România şi din străinătate, impresia bună şi foarte bună lăsată fiind concretizată în aprecieri critice laudative în premii.

Printre festivalurile din ţară unde “Luceafărul” a participat, se numără Festivalul “Bucurii pentru Copii. Spectacole de colecţie” (Teatrul Ţăndărică Bucureşti), Festivalul “Puck” Cluj Napoca, Festivalul “Gulliver” Galaţi etc.).

Din 2007, în luna martie, cu prilejul Zilei Mondiale a Animatiei şi Zilei Internationale a Marionetei, au fost organizate ediţii succesive ale FESTIVALULUI “HAI LA TEATRU!”, al trupelor din şcolile şi liceele judeţului. Manifestarea s-a bucurat de mare succes în rândul publicului său ţintă, atrăgând la fiecare ediţie în medie 45-50 de trupe de teatru şcolar şi mii de spectatori.

În premieră absolută pentru Iaşul teatral, s-a derulat proiectul dramatIS, coordonat de criticul de teatru Oltiţa Cîntec (2007-2009). Scopul proiectului este punerea în valoare a tinerilor autori ieşeni de texte dramatice, iar forma concretă a constat în realizarea unei serii de spectacole-lectură cu piese de Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Cătălin Mihuleac, Călin Ciobotari, Lazăr Valentin şi Ioan Sapdaru. Volumul Antologia dramatIS (editat de Cartea Românească, Bucureşti 2008) este un semn clar al recunoaşterii interesului naţional stârnit de acest program. Antologia a obţinut Premiul pentru antologie la Târgul de carte LIBREX 2009.

În fiecare nouă stagiune, pe afişul curent al instituţiei se adaugă în medie 4-5 noi titluri, repertoriul permanent fiind alcătuit din cca. 30 de titluri. Din punct de vedere reportorial, acestea vizează categorii de public care merg de la vârsta preşcolară la liceeni şi studenţi.

Programe precum “Mari titluri, mari autori” s-au orientat spre marile creaţii  ale copilăriei  pe care le-au dramatizat şi adus în scenă: Prinţ şi cerşetor de Mark Twain, Aventurile baronului Munchausen după A. Burger, Prinţesa Turandot de Carlo Gozzi, Furtuna de W Shakespeare etc.

Iniţiative speciale au vizat atragerea publicului şi dincolo de incinta teatrului. Programul “teatru la muzeu”, derulat în colaborare cu Muzeul Literaturii Române din Iaşi, a urmărit valorificarea cadrului autentic al Casei Pogor ca element scenografic într-un spectacol cu tentă documentară, Eminescu şi Veronica.

Cele patru personaje (Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă şi Titu Maiorescu) refac din replicile şi acţiunile lor câteva fragmente de istorie literară esenţială, spectacolul fiind susţinut ca o încheiere a turului muzeal făcut de elevi. Un alt program, Scena din subsol, a promovat direcţia underground, atât de apreciată de tinerii din ziua de astăzi.

Spectacolul pentru tineri Sectorul S de Emanuel Pârvu  a fost prezentat sub acest generic, tematica sa orientată spre zonele marginale ale existenţei făcându-l atractiv pentru programe sociale ale altor instituţii ieşene, cu care a intrat în colaborare: de pildă, programul CÎRTIţA coordonat de dr Tudor Ciuhodaru de la UPU-Spitalul “Sf Ioan” Iaşi.

O altă producţie a teatrului, Oase pentru Otto de Lia Bugnar a fost prezentat sub forma de Dirigenţia teatrală, o formulă care a inclus dezbateri pe tema cu semnficaţii etice adusă în discuţie de piesă. Programul Luceafărul, centru de cultură teatrală urmăreşte prezentarea spectacolelor în cât mai mult oraşe din ţară, în mediul rural şi urban, pentru sporirea vizibilităţii artistice.

Toate aceste succese şi programe atestă deschiderea Teatrului “Luceafărul” spre tendinţele estetice ale momentului, dorinţa şi potenţialul de a-şi îndeplini misiunea artistică de teatru de importanţă naţională în peisajul de gen autohton.

Adresa: str. Grigore Ureche nr. 5 Iaşi
Tel./fax:  004-0232-212662, 004-0232-256022, 004-0332-407218, 004-0332-407219
E-mail: teatrul_luceafarul@yahoo.com
Director: Ioan Holban
Director adjunct artistic: Oltiţa Cîntec

The post Teatrul pentru Copii şi Tineret “Luceafărul” appeared first on Cultura in Iasi.

The post Opera Nationala Romana din Iasi appeared first on Cultura in Iasi.