HomePersonalitatiElena Văcărescu

Elena Văcărescu

Elena Văcărescu

Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864 București – d. 17 februarie 1947 Paris) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris.

A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de regele Carol I și guvern.

Biografie

S-a născut la București într-o seară de început de octombrie (3 octombrie 1864), într-o foarte veche și vestită familie de boieri.

Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri – Fălcoianii – prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște.

(„Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”).

Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d’Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.

În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani.

Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu.

Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.

Opera

Versuri originale

  • Chants d’Aurore (Cântecele zorilor) (1886)
  • L’âme sereine (Cu inima senină) (1896)
  • Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi) (1903)
  • Le Jardin passioné (Grădina dorului) (1908)
  • La Dormeuse éveillée (Visând cu ochii deschiși) (1914)

Prelucrări folclorice

  • Le Rhapsode de la Dâmbovița (Rapsodul Dâmboviței) (1889)
  • Nuits d’Orient (Nopți orientale) (1907)
  • Dans l’or du soir (În auriul înserării) (1927)

Romane

  • Amor vincit (Amorul învinge) (1908)
  • Le Sortilége (Vraja) (1911)

Memorialistică

  • Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor) (1946)
  • Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele)

Teatru

  • Cobzarul (1911)
  • Stana (1904)
  • Pe urma dragostei (1985)

Ediții românești

  • Scrieri alese; Țara mea (1977)
  • Memorii (1989)
  • Hoinari în țara zânelor (1991)
Share With: