HomePersonalitatiDora d’Istria

Dora d’Istria

Dora d’Istria

Dora d’Istria (n. 22 ianuarie 1828, București, Țara Românească – d. 17 noiembrie 1888, Florența, Italia) este pseudonimul literar al prințesei Helena Kolțova-Masalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză.

Primul Ghika cunoscut în Țările Române și fondator al familiei Ghica, a fost Gheorghe Ghika Vodă, zis „cel bătrân”, care era aromân, originar din Zagoria în Macedonia, de unde a plecat în Fanar. Elena Ghica era fiica marelui ban Mihail Ghica (1794-1850) și a Caterinei Ghica (fostă Faca sau Facca, 1809-1853), fiind nepoata de frate a domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Tatăl Dorei d’Istria, fratele domnitorului, a fost numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa (1842). Funcția de mare ban a lui Mihai Ghica era a doua funcție în stat, după domnitor, în ierarhia dregătorilor. Mama sa, Caterina (Catinca) a tradus în limba română cartea De l’éducation des enfants („Pentru educația copiilor”) (1839), scrisă de institutoarea J. L. Campan, fiind prima româncă traducătoare și publicistă.

Scrieri

Este dificil de prezentat o bibliografie completă a scrierilor Dorei d’Istria; în timpul a circa treizeci de ani n-a făcut altceva decât să scrie foarte mult, în limbile franceză, italiană, greacă, engleză, dar și să călătorească în multe țări. Se pare că nu a scris și în limba română. Nicolae Iorga spunea (N. Iorga,1932, op. cit. ref. 8) despre Dora d’Istria: …„această femeie, de o rară orientare literară, cu o mare ușurință ca scriitor, cu o curiozitate mereu trează și cu un devotament neobosit pentru cauzele cele mai nobile, naționale și sociale”. Dora d’Istria, a cărei operă aparține literaturii de la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost considerată în Europa occidentală ca una dintre cele mai respectate voci ale timpului său.

În volumul Dorei d’Istria Gli Albanesi in Rumenia. Storia dei principi Ghica…, traducătorul din franceză Bartolomeo Cecchetti a făcut o clasificare a operelor scriitoarei; aceste opere s-ar împărți astfel (conform Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea…op. cit. p. 282): Poezia populară a peninsulei orientale, Poezia populară a Finno-Mongolilor, Studii asupra epopeilor, Portrete literare, Chestiuni religioase, Chestiuni sociale, Studii de economie politică și agricultură, Articole de politică și istorie. O listă non-exhaustivă de scrieri:

La vie monastique dans l’église orientale. Ed. Joël Cherbuliez, Genève, 1ère éd. Bruxelles, 1855, 2e éd (revue et complétée) Paris-Genève, 1858; volumul terminat în 1855, a fost redactat încă la Sankt Petersburg, între 1849-1855;
Les Roumains et la papauté. În: Spectateur de l’Orient, Atena, 1856-1857; trad. în italiană în „Diritto”, Torino, 1856; trad. în română de Gregorie P. Peretz, 2 vol. cu titlul „Operile [sic] domnei Dora d’Istria”, vol.I, p. 268, București, Typographia Curtii, 1876-1877. Scrierea avea ca scop să justifice separarea Românilor de papalitatea de la Roma;
Osservazioni sull’ organizzazione dei Principati Danubiani. În: „Diritto”, Torino, 2 aprilie 1856;
La Svizzera italiana. În: „Diritto”, , Torino, 23 aprilie 1856;
La Suisse allemande et l’ascension du Moench, 4 vol., ed. Joël Cherbuliez, Genève-Paris, 1856; trad. în engleză de Hume Greenfield, London-Edinburg, cu un portret de Felice Schiavoni (1858); trad. în germană de Dr. Enric Kurz cu titlul „Die deutsche Schweiz”, 3 vol. 1857-1858; cartea este dedicată „À mes frères roumains”;
Un principe straniero nella Moldo-Valacchia. În: „Diritto”, 9 și 17 septembrie, 3 și 9 octombrie 1856;
La propaganda austriaca nei Principati Danubiani. În: „Diritto”, 8 noiembrie 1856; trad. în română de Gregorie P. Peretz: Propaganda austro-română în Principatele dunărene sau despre rolul trădărei în Istoria popoarelor latine, în „Operile principesei Dora d’Istria”, vol.I, p. 264; autoarea atacă opoziția Imperiului austro-ungar contra Unirii Principatelor;
Gli eroi della Rumenia. În: „Diritto”, 1856-1857; trad. în română de Gregorie P. Peretz în „Operile principesei Dora d’Istria”, vol. I, p. 93, București, , 1876-1877;
Littérature roumaine. Chants et récits populaires . „Libre recherche”, Bruxelles, III.1857; trad. în română de Gregorie P. Peretz, în Operile…vol. I, p. 175, 1876-1877;
La Roumanie et l’Église orthodoxe. În: „Étoile du Danube”, Bruxelles, 22 aprilie 1857;
Au bord des lacs helvétiques, par Mme la Comtesse Dora d’Istria, Genève, J. Cherbuliez, Paris, 1861 (conține două nuvele: Mlle de Haltingen și Ghislaine);
Les îles ioniennes sous la domination de Venise. În: „Revue des deux mondes”, 15 iulie 1858, trad. în greacă, Atena 1859;
Les femmes en Orient, t. I și II; Vol. I: La péninsule orientale, Ed. Meyer et Zeller, Zürich, 1859-1860; trad. în greacă de Aimilia G. Skousé, éd. Doukas, Atena, 1861 (cu un portret și biografie); trad. în română de Gregorie P. Peretz: „Femeile în Oriinte” [sic] în ” Operile…, vol. II, București, 1876-1877; trad. în rusă, St. Petersburg, 1865;
L’ascension de San Salvatore. În: „Illustration”, 21 ianuarie 1859;
Souvenirs de la Cour de Dresde–Mlle de Haltingen. În: „Revue des deux mondes”, 2e période, tome 19, ianuarie, 1859, pp.42-68;
La nationalité roumaine d’après ses chants populaires. In : „Revue des deux mondes”, 15 martie 1859; trad. în română de Gregorie P. Peretz cu titlul: Natiunalitatea româna de pre cântecile poporane”, în „Operile principesei…”,vol.I, București, 1876-1877;
La nationalité hellénique d’après les historiens. In : „Revue Suisse”, Neuchâtel, I–III, 1860;
Ἡ Ἰταλία ἐγένετο!. În: „Αἰών”, Atena, 5 noiembrie 1860;
Ὁ Βασιλεὺς τῆς Ἰταλίας. În : „Αἰών”, Atena, 10 decembrie, 1860;
Lettres à un philosophe athénien . În: „Αἰών”, Atena, 1860;
Les femmes en Occident. În: „Nouvelle Pandore”, Atena, 1860-1864;
Un été au bord du Danube. În: „Illustration”, 9 februarie 1861, cu desenul „La vue de Borcea-Roumanie”, executat de autoare;
Ἡ Ῥώμη καὶ οἱ Βούλγαροι. În: „Αἰών”, Atena, 1 și 18 martie, 9 și 31 mai 1861;
La Veneziana, roman istoric, scris între 1848 și 1861; publicat în: Illustrazione universale, Milano, 4 martie-6 mai 1867; trad. în greacă de Dragumis, publicat în l’Almanach national (grec), 1865
Le feste rumene. În: „Mondo illustrato”, Torino, 25 mai și 8 iunie 1861; (conține prima traducere în italiană ,în proză, a baladei Miorița);
Excursions en Roumélie et en Morée, 2 volume, ed. Meyer et Zeller, Zürich, 1863;
La nationalité serbe d’après les chants populaires. În: „Revue des deux mondes”, Paris, 15 ianuarie 1865; trad. în italiană în „Nazionale”, 1865;
Des femmes par une femme, 2 vol., ed. Lacroix, Paris-Bruxelles, 1865; trad. în rusă, parțial, în „Зaграничный Вeстник”, 1865 și în engleză „Woman-hood of all Nations”. În această carte, autoarea prezintă condițiile femeilor din Elveția romandă și Germania și anume din „societatea latină”: franțuzoaice, italiene, spaniole, portugheze și din „societatea germană”: nemțoaice, saxone, prusiene, austriece, scandinave, anglo-saxone, elvețiene, belgiene, olandeze;
Les Albanais des deux côtés de l’Adriatique et la nationalité albanaise d’après les chants populaires. În: Revue des deux mondes, 15 mai 1866; trad. în greacă de Therianos, 1866; în italiană de Enrico Artom: „La nationalità albanese secondo i canti popolari”, publicată cu biografia și portretul autoarei de Felice Schiavoni, Cosenza, Migliaccio, 1867; în albaneză de D. Camarda;
Les Orientaux à Paris, în „Paris-Guide par les principaux écrivains de la France”, Paris, 1867;
Les écrivains albanais de l’Italie méridionale, în: „Indépendance hellénique”, Atena, 1867; trad. în germană, Viena, 1867 și în italiană, Palermo, 1867;
La littérature roumaine, în: „Rivista orientale” , Florența, 1867; capitolul „George Cretzianu” [Crețeanu] tradus în „l’Umbria e le Marche”, 15 iunie 1868; trad. în română în „Literatura română”: „Eliade Rădulescu”, p. 200, „George Crețianu”, p. 219, „Gheorghe Șincai și istorici”, p. 237; trad. de Gr. P. Peretz în „Operile principesei…”, vol. I;
I Klefti della Grecia moderna, în „Nuova Antologia”, Florența, 1 I 1860; trad. în greacă, Atena, 9 aprilie și 11 iunie 1868;
Vasiliki, în „Salon”, Leipzig, febr. 1868; trad. în română de Gr. H. Grandea: Vasilikia-Scene din haremul albanes, publicată în ziarul Albina Pindului, București, 1872;
Scènes de la vie serbe, în „Indépendance hellénique”, 26 martie-9 aprilie 1868;
Gli Albanesi Musulmani, în două părți: prima parte, I. Scutari e i Buchatli, în „Nuova Antologia”, vol. 8, fasc. 6, Florența, iunie 1868; partea a II-a, Berath e Ianina, în „Nuova Antologia”, mai, 1870;
La nationalité bulgare d’après les chants populaires, în: „Revue des deux mondes”, 15 iulie 1868;
Der hellenische Klerus, în „Revue Internationale”, Viena, iulie-august, 1868;
Jean Heliade Radulesco, în „Illustration”, 14 noiembrie, 1868, trad. în română de Grigorie P. Peretz: în „Operile principesei…”, vol. I, București, 1876-1877;
Necrologia di Eliade Radulesco, în: „Neologos”, 23 mai și 4 iunie 1872;
Gli Albanesi in Rumenia. Storia dei principi Ghica nei secoli XVII, XVIII e XIX su documenti inediti tratti degli archivii di Venezia, Vienna, Parigi, Berolino, Constantinopoli, Haga, etc. Trad. din franceză după manuscris, de B. Cecchetti și publicată în „Revista Europea”, mai 1871-1872-1873 și în broșură cu o bibliografie a operelor Dorei d’Istria;
La mort du roi Dasaratha, dramă, în „Indépendance hellénique” , 23 septembrie, 1871;
Russes et Mongols–Les Rurikovitchs et Jean du Plan de Carpin, în: „Revue des deux mondes”, 15 februarie 1872, Paris, XCVII, pp. 800-832; Jean du Plan de Carpin a fost emisar papal al Sfântului Scaun în Tibet;
La poésie des Ottomans, Paris, 1877;
La littérature française au XIX siècle. Esquisses historiques, Florența, 1885.

Articole biografice asupra Dorei d’Istria se regăsesc în dicționarele enciclopedice românești:

Enciclopedia română, vol.II, de Constantin Diaconovici Loga, Sibiu, 1900, pp. 203-204, (primul dicționar enciclopedic în România);
Dicționar enciclopedic ilustrat, de Aurel Ion Candrea [profesor] și Gh. Adamescu [academician], Ed. Cartea Românească, București, 1931, p. 1614

Articole biografice în enciclopedii străine: Brockhaus Konversations Lexikon, 5. Band, 4th ed, 1885-1892, articolul: „Dor – Dora d’Istria”

Titluri academice și ale unor societăți

Membru onorific al Societății Arheologice din Atena, 28 mai 1860;
Membru onorific al Societății Geografice din Franța, 19 ianuarie 1866;
Membru corespondent al Athénée de Venise, 8 martie 1868;
Membru onorific al Academiei din Milano, 18 iunie, 1868;
Membru onorific al Syllogos – Constantinopol, 8 august 1870;
Președinte onorific al „Elicona” -Smirna (Asia), 17 martie 1871;
Membru emerit al Accademia Raffaello -Urbino, 17 decembrie, 1871;
Vicepreședinte onorific al Asociației femeilor din Grecia pentru instruirea femeilor, 11 septembrie 1872
Membru al Accademia dei Quiriti -Roma, 1873
Membru onorific al Accademia Pittagorica -Napoli, 24 mai 1873
Membru al Académie Nationale de Lettres -Barcelona
Membru al Institutului Arheologic din Buenos Aires, 30 mai 1873
Președinte de onoare al Chark -Constantinopole, 20 aprilie 1873
Membru al Società italiana per gli studi orientali, 9 noiembrie 1873, etc., etc.

Share With: