HomeBisericiBiserica Barboi

Biserica Barboi

Biserica Barboi

Biserica Barboi, cu hramul Sf. Petru si Pavel (29 iunie)

 

Istorie:

Actualul edificiu a fost ridicat în anii 1841-1844, de arhitectul Andrei Karidis (ajutat de grecii Anastasie si Gheorghe din Aparhia Sisanion), cu sprijnul financiar oferit de logofatul Dimtirie Sturdza si de sotia sa Elencu. Numele bisericii provine însa de la un asezamânt mai vechi, ridicat pe acelasi loc, în perioada 1613-1615, de marele vornic al Tarii de Jos, Ursu Barboi, din neamul Sturdzestilor(Iftimi: 48). Vornicul fiind însa executat în 1615 de Stefan Tomsa, pentru participarea la o rebeliune, rudele sale preiau administrarea bisericii. Astfel, dupa 12 martie 1669, ea era transformata în manastire, împrejmuita cu zid si închinata ca metoh (pâna în 1822), Vatopedului din muntele Athos (Erhan: 125). Avariata de cutremurul din 10 februarie 1821 si mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire devenea impracticabila(Erhan: 125). Prin urmare, era darâmata si înlocuita cu edificiul conceput de Karidis. Acestuia i se datoreaza si icoana Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, sculptata de arhitect în marmura alba (1841) si plasata în pridvor, deasupra usii de la intrare(Monumente: 378). Pe peretele sudic al naosului, se afla monumentul funerar al Sturzestilor(construit de logofatul Constantin Sturdza), cu doua embleme: una reprezentând stemele Moldovei si Tarii Românesti, cu un glob deasupra, iar cealalta înfatisând leul familiei, cu deviza utroque clarescere pulcherum (Monumente: 380). Lânga monument, pe partea dreapta, se gaseste mormântul lui Ionita Sandu Sturdza, primul domn pamântean de dupa perioada fanariota(1822-1828). Iar într-o mica nisa, sapata în perete, este mormântul lui Alecu Russo(m. 5 feb.1859), marcat de o placa de marmura neagra, nefixata în perete, cu urmatoarea inscriptie: „Alecu Russo, 17 martie 1819 – 14 februarie 1859, ale carui oseminte au fost mutate de lânga zidul de afara în Sf. Biserica, în semn de patriotica recunostinta” (Erhan: 128).

Biserica Barboi  a fost restaurata în perioada 1980-1988 si resfintita la 27 noiembrie 1988 de mitropolitul din acea vreme, Teoctist.

 

Memoria locului:

În actuala casa parohiala a functionat, din 1834, Institutul de educatia fetelor, întemeiat de Mihail Sturdza.

Se spune ca arhitectul edificiului, Andrei Karidis, ar fi murit în mizerie chiar într-o odaita din turnul de la intrare (Fecheci: 69).

Pentru înmormântarea lui Alecu Russo s-au trimis vreo „200 bileturi de invitatii”, ritualul fiind îndeplinit de un arhimandrit si trei preoti. Initial, scriitorul era îngropat în afara bisericii Barboi, locul fiind marcat de o cruce din lemn si un grilaj din acelasi material(Dima: 251).

În casa parohiala din incinta complexului Barboi a locuit, timp de doi ani, diaconul Ion Creanga.

Lânga biserica se afla un monument pe care primaria orasului îl ridica în 1895, în amintirea Bisericii Sf. Vineri, existenta, pâna în 1879, pe locul ocupat acum de Hala Centrala. Unii cred ca acea cruce din vârful monumentului ar fi apartinut chiar edificiului disparut.

În aceeasi zona se gaseste si „Casa de ape”, restaurata în 1987, care serveste acum ca lumânarar.

 

Bibliografie:

Dascalu, Nicolae, Iftimi, Sorin, Pelerin în Iasi, Iasi, Ed.Trinitas, 2000.

Dima, Alexandru, Alecu Russo, Bucuresti, Ed. Stat pentru Literatura si Arta, 1957.

Erhan, Viorel, Manastiri si biserici din orasul Iasi si împrejurimi, Iasi, Ed.Tehnopress, 2003.

Fecheci, Aurora, Monumente arhitectonice iesene. Stiluri si cronologie, Iasi, Ed. Cariatide, f.a.

Bogdan, Nicolae Andriescu, Orasul Iasi. Monografie istorica si sociala, ilustrata, Iasi, Ed. Tehnopress, 1997.

Erhan, Viorel, Manastiri si biserici din orasul Iasi si împrejurimi, Iasi, Ed. Tehnopress, 2003.

Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovei si Sucevei, Iasi, Ed. Mitropoliei Moldovei si Sucevei, 1974.

Share With: