HomePersonalitatiAndrei Pleșu

Andrei Pleșu

Andrei Pleșu

Andrei Gabriel Pleșu (n. 23 august 1948, București) este un scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române.

A fost ministrul Culturii (28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991) în Guvernul Petre Roman și ministrul Afacerilor Externe în Guvernul Radu Vasile (29 decembrie 1997-22 decembrie 1999).

Biografie

S-a născut la București, ca fiu al chirurgului Radu Pleșu și al soției acestuia, Zoe Rădulescu. În 1955 a început școala primară la Sinaia însă după numai un an a urmat școala la Pârscov, județul Buzău (1956-1957) și a încheiat-o la București (1959).

A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza „Sentimentul naturii în cultura europeană”. Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg.

În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură.

Andrei Pleșu i-a trimis două memorii lui Nicolae Ceaușescu, în care îi cerea acestuia reangajarea la Institutul de Istorie a Artei, și a nu fi pus la zid pentru participarea la o conferință pe tema „meditației trancendentale”. Ceea ce nu știa era că operațiunea fusese orchestrată de Securitate în scopul eliminării unor persoane incomode, și astfel apelurile sale erau inutile.

Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Păltiniș.

Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii (v. criticile lui Al. Rosetti, Monica Lovinescu, N. Manolescu etc.)

Către sfârșitul anilor ’80, poetul și disidentul anticomunist Mircea Dinescu era arestat la domiciliu, din cauza unui interviu acordat unui jurnalist străin. Pe toată perioada arestului la domiciliu, când casa era păzită de Securitate și Dinescu o putea părăsi doar în compania securiștilor, una din puținele persoane care l-au vizitat în mod repetat, înfruntând stigmatul asocierii cu un opozant al regimului, a fost Andrei Pleșu.

După prăbușirea regimului comunist, a înființat institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice.

Opera

Scrieri publicate în țară

  • Călătorie în lumea formelor, Ed. Meridiane, 1974;
  • Pitoresc și melancolie: o analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Ed. Univers, 1980; reeditări ulterioare la Ed. Humanitas 1992, 2003, 2009;
  • Francesco Guardi, Ed. Meridiane, 1981;
  • Ochiul și lucrurile, Ed. Meridiane, 1986;
  • Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare (Humanitas) 1994, 2002, 2005, 2006, 2013
  • Dialoguri de seară, Ed. Harisma, 1991;
  • Jurnalul de la Tescani, Ed. Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011;
  • Limba păsărilor, Ed. Humanitas, 1994, 1997, 2009;
  • Chipuri și măști ale tranziției, Ed. Humanitas, 1996;
  • Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (coautori Petre Roman și Elena Ștefoi), Ed. Polirom, 2002
  • Despre îngeri, Ed. Humanitas, 2003, 2005, 2012, 2015;
  • Obscenitatea publică, Ed. Humanitas, 2004, 2005;
  • Comèdii la porțile Orientului, Ed. Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012;
  • Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Ed. Humanitas, 2006, 2007;
  • Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare), Ed. Humanitas, 2007;
  • Note, stări, zile (1968 – 2009), Ed. Humanitas, 2010, 2012;
  • Despre frumusețea uitată a vieții (reunește eseuri din „Dilema veche” și „Adevărul”), Ed. Humanitas, 2011, 2014;
  • Față către față. Întâlniri și portrete, Ed. Humanitas, 2011;
  • Parabolele lui Iisus: adevărul ca poveste, Ed. Humanitas, 2012;
  • Din vorbă-n vorbă, Ed. Humanitas, 2013
  • Neliniști vechi și noi, Ed. Humanitas, 2016
  • Despre inimă și alte eseuri, Ed. Humanitas, 2017

Lucrări publicate în străinătate

  • Corot, Murray’s Sales and Service, 1973;
  • Ethique de Robinson, Éditions de L’Herne, Paris, 1990
  • Reflexion und Leidenschaft (Minima moralia); Deuticke, Viena, 1992
  • Tårarnas gåva: Essä om en minimimoral (Minima moralia); Dualis, Ludvika, 1995
  • Madarak nyelve (Minima moralia și Limba păsărilor), trad. de Horváth Andor; Pécs: Jelenkor, 2000;
  • Robinson etikája: Az intervallum etikájának elemei (Minima moralia); Tinivár, Kolozsvár, 2000
  • Eliten – Ost und West; Berlin, de Gruyter, 2000;
  • Tescani napló (Jurnalul de la Tescani), trad. de Horváth Andor; Koinónia, 2000;
  • Wer in der Sonne steht, wirft Schatten(Jurnalul de la Tescani); Ostfildern vor Stuttgart, ed. Tertium, 2000;
  • Minima moralia: Poynámky k etike intervalu (Minima moralia); Kalligram, Bratislava, 2001
  • Die Toleranz und das Intolerable; Basel, Schwabe, 2004;
  • Actualité des anges; ed. Buchet-Chastel, 2005;
  • Angyalok (Despre îngeri), trad. de [Melinda Székely]]; Koinónia, 2006

Audio books

  • Noica (în colaborare cu Gabriel Liiceanu), Ed. Humanitas Multimedia, 2003;
  • Despre îngeri, Ed. Humanitas Multimedia, 2003, 2005;
  • Comedii la porțile Orientului, Ed. Humanitas, 2005, 2011;
  • Sub semnul depărtării : corespondența Constantin Noica – Sanda Stolojan; pref. de Matei Cazacu; lectura: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu; Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • Un alt fel de Caragiale; autor: I L Caragiale, lectura: Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2006, 2007, 2009;
  • Craii de Curtea-Veche; autor: Mateiu Caragiale; lectura: Andrei Plesu; Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
  • El major și ea minoră; autor: George Topîrceanu, lectura: Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
  • Înapoi la argument: Horia-Roman Patapievici în dialog cu Andrei Pleșu, Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
  • Minima moralia, Ed. Humanitas Multimedia, 2009;
  • O noapte ploua-n cinstea mea… O noapte ploua-n cinstea ei…; autor: Ion Minulescu, lectura: Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2010
  • Plugarul și moartea; autor: Johannes von Tepl, lectura: Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2011;
  • 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu, Ed. Humanitas Multimedia, 2011
  • Despre frumusețea uitată a vieții, Ed. Humanitas Multimedia, 2012;
  • 11 autori Humanitas citesc cele mai frumoase pagini: o antologie Humanitas 25 de ani – Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2015;
  • Aforismele tranziției; autor: Radu Paraschivescu, lectura: Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2015;

Premii

  • Premiul pentru critică de artă al Uniunii Artiștilor Plastici, București, 1980;
  • Premiul pentru eseu al Asociației Scriitorilor din București, 1980;
  • Marele Premiu al revistei „Ateneu”, Bacău, 1991;
  • Premiul revistei „Flacăra”, București, 1993;
  • Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, București, 1994;
  • Premiul pentru cea mai bună carte a anului (Limba păsărilor), Cluj-Napoca, 1994;
  • Premiul revistei „Cuvântul”, București, 1996;
  • Premiul pentru critică și eseu al Asociației Scriitorilor din București (pentru volumul Chipuri și măști ale tranziției), 1996;
  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) pentru cea mai bună carte a anului (Chipuri și măști ale tranziției), 1996;
  • Premiul revistei „Privirea”, București, 1999;
  • Premiul Grupului pentru Dialog Social, București, 1999;
  • Ordinul Național „Serviciu Credincios” în grad de Mare Cruce, 2000;
  • Premiul Asociației Editorilor din din România (AER) – categoria „Succesul Anului” – pentru cartea Despre îngeri, Humanitas, București, 2003
  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) – categoria „Critică/Eseu” – pentru volumul Despre îngeri, Humanitas, București, 2003

Distincții

  • Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres, Paris, Franța (1990);
  • New Europe Prize for Higher Education and Research, acordat la Berlin de Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford, Institute for Advanced Study, Princeton, National Humanities Center, Research Triangle Park, North Carolina; Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences (NIAS), Wassenaar; Swedish Collegium for Advanced Study in the Social Sciences (SCASSS), Uppsala și Wissenschaftskolleg zu Berlin (1993);
  • Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Chișinău (1995);
  • Premiul Academiei Brandenburgice de Științe, Berlin, Germania (1996);
  • La Gran Cruz de la Orden „El Sol del Perú”, Lima, Peru (1998);
  • Medalia „Goethe”, Institutul „Goethe”, Weimar, Germania (1999);
  • Ordre National de la Légion d’Honneur al Franței (în martie în gradul de „Commandeur” și în decembrie în gradul de „Grand Officier”) (1999);
  • Premiul „Corvinus”, conferit de Europa Institute și de Academia Maghiară de ȘtiinŃe, Budapesta, Ungaria (1999);
  • Medalia „Konstantin Jireček”, conferită de Südosteuropa-Gesellschaft, München, Germania (2000);
  • Ordinul Național Crucea Sudului (Cruzeiro do Sul), oferit de Președintele Republicii Federative Brazilia (2000);
  • Premiul „Theodor-Heuss”, acordat de FundaŃia „Theodor-Heuss”, Stuttgart, Germania (2000);
  • Dr. phil. honoris causa al Universității „Albert-Ludwig”, Freiburg-im-Breisgau, Germania (2000);
  • Dr. phil. honoris causa al Universității „Humboldt”, Berlin, Germania (2001);
  • Premiul „Mitteleuropa”, acordat de Institut für den Donauraum und Mitteleuropa, Viena, Austria (2002);
  • Premiul „Joseph-Bech” acordat de Fundația „Alfred Toepfer” F.V.S., Hamburg, Germania (2002)
Share With: